Pagini

sâmbătă, 12 iulie 2014

Transparenta ma omoara

Nu vorbesc despre transparenta in gestionarea fondurilor publice (care ar fi benefica odata ce ar exista), e vorba de transparenta mea, de felul in care mi se inrosesc pana si varful urechilor atunci cand sunt stanjenita, sau felul in care sprancenele mi se arcuiesc fara sa bag de seama atunci cand ceva imi displace, de felul in care imi dau parul dupa ureche atunci cand ma simt stinghera, de tonalitatea vocii sau expresia ochilor, de toate lucruile care ma dau de gol cand incerc sa ma ascund.
Sunt o carte deschisa pentru cei ce stiu sa citeasca, pana si Vlad imi simte si interpreteaza corect starile. De multe ori chiar incearca sa profite de asta si are doar 2 ani si 4 luni. Priceperea imi lipseste cu desavarsire cand vine vorba de mintit, lucru de-a dreptul enervant, mai ales ca o minciuna mica si inocenta te poate salva oricand dintr-o situatie critica.

Evit raspunsurile la intrebari capcana precum: "Imi sta bine cu palaria asta?" sau "Iti place rochia mea cea noua?" "Nu-i asa ca iubitul meu e extraordinar?". Astfel de intrebari nu au decat un singur  raspuns dezirabil: confirmarea. De regula schimb politicos subiectul sau raspund ceva neutru de genul "Tie trebuie sa iti placa" sau "Daca te face fericita, atunci e perfect".

Si mai e ceva, sentimentul acela ca cineva te priveste goala, desi tu esti imbracata cu pantaloni de schii si geaca groasa, il stiti? Ei bine, mi-as dori sa fiu impenetrabila, sa las sa se vada doar atat cat vreau eu, atat cat sa ma simt confortabil, restul sa pot pastra pentru mine.
Cum de mi-a venit in minte subiectul asta? Habar nu am, pur si simplu mi-au luat-o gandurile la sanatoasa si eu repede dupa ele.
Cu timpul am invatat sa citesc oameni, nu e nevoie decat de putina atentie. Fiecare are povestea lui, capitole triste si vesele deopotriva, cu bune si rele, urcusuri si coborasuri. Pe scurt, fiecare are viata lui. Toate povestile sunt frumoase, toate merita ascultate. Deschideti-va urechile, s-ar putea sa va placa.

sâmbătă, 5 iulie 2014

Erin Brockovich - un film mereu actual

Putine sunt cartile pe care imi place sa le recitesc si filmele pe care sa le revad. Odata dezvaluit misterul nu reusesc sa gasesc savoarea povestii. Cu toate astea, zilele trecute am revazut pentru a patra oara Erin Brockovich si mi se pare ca nu isi pierde din frumusete sau intensitate ori de cate ori m-as uita la el. Un film care este si va fi mereu actual. 

Eroina principala are o putere psihica de neimaginat iar filmul se remarca prin intensitatea trairilor, e un film pe care il traiesti, nu il vezi. Mi se parea foarte real si de curand am aflat ca se bazeaza pe o poveste adevarata. 

Nu e neaparat preferatul meu, insa filmul asta are ceva care ma face sa pot sa il revad oricand cu placere. In poza este adevarata Erin Brockovich (in film a fost folosit pana si numele real de fata al lui Erin). 

Daca nu l-ati vazut pana acum, eu vi-l recomand cu caldura. E un film potrivit pentru o seara linistita.

joi, 3 iulie 2014

Noile generatii, motiv de dezamagire?

In ultimul timp aud tot mai des critici aduse noilor generatii cum ca nu sunt suficient de pregatiti, iau scoala in ras, nu sunt responsabili sau respectuosi.

Eu nu cred neaparat ca nu sunt la fel de bine pregatiti, ci cred ca societatea e in continua schimbare si pur si simplu sunt diferiti, generatiile nu suporta comparatii pentru ca si contextul social este diferit, inclusiv nevoile ce trebuie satisfacute sunt altele. 

Din contra, daca ar fi sa compar, copiii de azi mi se par mai destepti si mai capabili, probabil din cauza accesului facil la informatie. Ei au un potential imens si depinde de noi sa le dezvoltam acest potential. 

Cred ca si noi gresim undeva: nu avem incredere suficienta in copiii nostri, in aceste noi generatii si ca o consecinta a lipsei de incredere tot noi nu ridicam stacheta suficient, nu reusim sa ii motivam si nu ii ajutam sa isi depaseasca propriile limite, nu reusim sa ii facem sa creada in fortele proprii. Asa ca eu zic sa nu mai cautam buba la noile generatii ci poate la cele vechi, poate s-a pierdut modul eficient, traditional de educatie (si aici nu ma refer la bataie), poate conceptul de parenting nu a fost gresit inteles si poate prea multi parinti au incercat sa fie prietenii copiilor lor, cand acestia au nevoie de parinti mai presus de toate. E adevarat ca nici sistemul de invatamant nu mai este ce a fost odata, in plus, cum sa invete copilul daca el a auzit, a vazut si stie ca simplul fapt ca esti bine pregatit pentru o profesie/meserie nu iti da siguranta unui loc de munca si unui trai decent (asta fiind contextul social actual).

Prea multi de poate si totusi poate asa trebuie sa fie, poate asta e mersul natural al lucrurilor, al omului, o alta etapa a dezvoltarii noastre ca specie, pana la urma nu trebuie sa uitam ca cel mai eficient mod de a invata e din propriile greseli.

luni, 30 iunie 2014

Sange in scaun

De cele mai multe ori parintii se alarmeaza cand vad striuri de sange rosu aprins in scaun, insa cazurile in care este vorba de ceva grav sunt foarte rare. Daca in scaun nu sunt decat cateva striuri de sange, bebe ia in continuare in greutate, mananca bine si are o stare generala buna, atunci nu aveti de ce sa va ingrijorati.

Dresigur ca bebe trebuie investigat pentru a descoperi cauza. Intr-o prima faza medicul pediatru va poate indica sa ii administrati pre si pro-biotice micutului, asociat cu un tratament antidiareic (daca prezinta si simptome de diaree) si sa duceti la analize probe de scaun si in unele cazuri de urina.

In 90% din cazurile de scaune cu sange de culoare rosie de vina este alergia la proteina din laptele de vaca, fisuri anale sau polipi anali. Striurile de sange pot fi si negre insa asta inseamna ca e digerat si problema e undeva mai sus, nu la colon sau anus.

Daca bebe continua sa aiba striuri de sange in scaun este bine sa il duceti la un consult la chirurgie pediatrica. Acolo veti putea confirma sau infirma existenta unor fisuri sau polipi anali.

Ecografia este de cele mai multe ori inutila, dr. Stamate (specializat in ecografie pediatrica) mi-a spus ca in cazuri cu simptomatologii de genul asta nu s-a vazut nimic la ecografie, o singura data a vazut un polip de dimensiuni mari (cei mici nu se vad).

Este posibil ca medicul pediatru sa ii administreze din nou doza de vitamina k facuta la nastere (rolul ei este de a preveni hemoragiile digestive la bebei) si sa solicite analize de sange, pentru a vedea nivelul hemoglobinei.

Incercati sa eliminati complet din alimentatia voastra lactatele si produsele ce cotin lactate (daca suge la san), efectele nu se vor vedea imediat, ci poate dura chiar si 3-4 saptamani, asta ar trebui sa rezolve problema daca bebe e alergic la proteina din laptele de vaca. Pentru cei hraniti artificial sau mixt va fi mai dificil, deoarece laptele praf hidrolizat are un gust neplacut si cei mai multi bebelusi nu il accepta, in plus e si foarte scump (peste 100 lei cutia).
 
Nu uitati: multa rabdare si nu va panicati!

duminică, 29 iunie 2014

O iubesti, dar nu faci caca.

E o vorba: "Mai bine mai tarziu decat niciodata" asa si eu cu blogul, am revenit pentru un update scurt, pentru ca piticii mei imi "mananca" tot timpul.
 
Bun, avem multe de recuperat la capitolul vesti: Vladut a inceput sa ceara la veceu (la olita nu facem pentru ca e urat), inca vorbim la persoana a II-a si a III-a, dar am inteles ca e normal pana la 3 ani, iar Radu isi ridica singur capul cand sta pe burtica, si-l tine binisor si il intoarce dintr-o parte in alta, urmareste jucariile cu privirea, are aproape 5 kg, iar pe 16 implineste 2 luni.
 
 
Va spun drept ca sunt foarte fericita ca Vlad cere la veceu. Cum sta treaba cu olita? M-am chinuit sa il fac sa stea pe ea, intr-o perioada chiar am reusit dar apoi m-am izbit de un refuz categoric. Stateam amandoi pe olita, puneam si ursuletul, il udam la fund si ii aratam ca ursuletul a facut pipi, il lasam pe el sa il stearga la fundulet, aveam o gramada de jocuri cu olita si tot degeaba, asa ca l-am lasat in pace, pana cand, intr-o zi l-am intrebat daca nu face un pipi la olita si mi-a spus ca e urat la olita si vrea la veceu. L-am dus, a facut si de atunci nu i-am mai pus pampers ziua, s-a intamplat foarte repede, totul a venit de la el, cand a fost pregatit a cerut singur.
 
Vlad are deja 2 ani si 4 luni si a inceput sa vorbeasca binisor de la 1 an si jumatate, doar ca vorbeste despre el la persoana a II-a si a III-a. Incepusem sa ma ingrijorez pentru ca noi il corectam mereu si tot asa vorbeste, in schimb, cand se joaca vorbeste corect o masinuta ii spune celeilalte :"eu ma duc la reparatie, vii si tu?" Asa am ajuns si la psiholog, acolo am fost asigurata ca totul e ok si ca e normal sa vorbeasca asa pana la 3 ani.
 
 
Apropo de vorbitul la persoana a II-a si a III-a, vreau sa va povestesc cum m-a lasat iar cu gura cascata prichindelul meu.
 
Intr-o zi am icercat si eu varianta santaj emotional, pe care parintii si bunicii mi-o aplicau cu success cand eram mica. Avem probleme cu constipatia si Vlad nu vroia sa faca treaba mare, asa ca i-am spus asa "Hai te rog frumos fa unul pentru mama, nu o iubesti tu pe mami?". El a stat un pic, s-a gandit si mi-a raspuns:"o iubesti, da nu faci caca". Eu nu le-am raspuns niciodata asa parintilor mei, inghiteam in sec de fiecare data si faceam ce mi se cerea. Inca o data mi-a demonstrat ca gandeste singur si e capabil sa se faca auzit, am fost mandra de el, de fapt sunt tot timpul mandra de el :))
 
Acum, la al doilea copil intrebarile de genul: cat trebuie sa suga la san? sau ce tetina sa folosesc? de cate ori ar trebui sa faca caca? oare mananca destul? etc mi se par atat de inutile si ma bucur ca nu isi mai gasesc locul printre gandurile mele. Intrebarile astea m-au stresat groaznic la primul copil si m-au facut sa exagerez din multe puncte de vedere.
 
Gata, atat am apucat sa scriu, acum imi reiau atributiile de mama cu norma dubla :))
 

joi, 5 iunie 2014

Din categoria spargatorilor de mituri

Nu de putine ori mi s-a servit argumentul pro alaptare ca ar fi mai ieftina decat hranirea artificiala. Nimic mai fals. Da, alaptarea ofera multe avantaje atat mamei cat si copilului, insa costul nu este unul din ele, din punctul meu de vedere.
 
Avand atat experienta alimentarii artificiale, cat si pe cea a alaptatului exclusiv, va pot spune ca trebuie sa va asteptati la cheltuieli semnificative chiar daca alaptati. Nu doar laptele praf costa.
 
In primul rand veti avea nevoie de crema garmastan (aprox 20 lei tubul), eu consum cam un tub pe saptamana,deci un total de 80 de lei pe luna. Crema previne aparitia ranilor pe sani si va spun sincer ca nu as fi putut alapta fara ea (ma dor sfarcurile si daca ma ating din gresala cu proopul la dus). Apoi sunt tampoanele pentru sani (aprox 15 lei un pachet cu 30 de buc), eu folosesc 3 pachete pe luna deci un total de 45 de lei pe luna. Pana acum avem 125 lei pe luna, cam atat cheltuiam si cu schimbatul tetinelor si laptele praf.
 
In plus, alimentarea naturala la san accelereaza tranzitul intestinal al bebelusului, astfel ca folosesc un numar dublu de scutece si paturi absormante pentru schimbat, fapt ce compenseaza pentru sterilizatorul, biberoanele si pompa de san, de care am avut nevoie pentru alimentarea mixta, daca nu vor depasi aceste sume, avand in vedere ca alaptarea exclusiva e pe termen lung.
 
Alaptarea ramane cea mai benefica pentru bebe, nu icape indoiala, insa fiti pregatiti pentru cheltuieli semnificative chiar daca alaptati exclusiv. Strict din punct de vedere al costurilor, alaptarea mixta este cea mai dezavantajoasa, iar pentru cea artificiala si cea naturala costurile sunt  cam aceleasi.
 
Din pacate in ziua de astazi sa ai copii incepe sa devina un lux, ceea ce mi se pare foarte trist.
 
In incheiere voi cita o replica dintr-un serial, care mie imi place foarte mult si mi se pare ca se potriveste: "This is how the world changes: good people raising their children right". Asa ca dragii mei, faceti copii!
 

marți, 3 iunie 2014

Cea mai buna mama pentru copilul tau!

In primul rand as vrea sa incep prin a spune ca nu cred ca exista mame rele sau mai putin bune. E adevarat insa, ca nasterea nu te face neaparat mama. Asa cum exista femei care au nascut, dar nu sunt mame (nu pot fi, nu vor, sau poate pur si simplu nu simt asta si isi abandoneaza copiii), la fel exista si femei care nu au nascut, insa sunt mame exceptionale. Toate mamele sunt mame bune! 
 
Tocmai de aceea nu inteleg de ce unele femei se considera mame mai bune pentru simplul fapt ca au nascut natural, au alaptat mai mult, au stat mai mult acasa cu copiii, i-au dat la cresa in loc sa ii lase cu o bona (sau invers).
 
De ce sa ii criticam pe ceilalti fara sa cunoastem circumstantele, sau chiar daca le cunoastem, ce ne da acest drept? Dragele mele mamici perfecte, stiu ca voi nu gresiti niciodata, in timp ce eu o fac mereu si ca voi le stiti pe toate, in timp ce eu incerc sa invat. Am un mesaj pentru voi: eu nu va judec si nu o sa va caut ciobul din ochi niciodata si cred sincer ca ne invidiati pe noi cele "mai putin bune", altfel nu imi explic sicanarea zilnica din partea voastra .
 
Vreau sa stiti ca, nu m-am considerat niciodata mai putin femeie, sau mai putin curajoasa pentru faptul ca am nascut prin cezariana, asa cum stiu si ca m-am straduit cat am putut mai bine sa il alaptez pe Vlad (si am facut-o atat cat am putut), in ciuda tuturor conferintelor tampite care spun ca nu exista sa nu poti alapta. Din cauza tuturor prostiilor debitate pe internet am fost acuzata in mod constant ca nu am vrut sa il alaptez pe Vlad. Da, pe Vlad nu am vrut, dar pe Radu vreau, pare foarte logic nu? Bebelusii sunt diferiti, asa cum spunea si Vio, unii sunt mai macaciosi, altii mai putin, tot asa si noi mamele suntem diferite, chiar e nevoie de etichete?  
 

De ce criticati doamnelor alegerile facute de altii?  Eu cred ca nu exista o reteta de parenting, toti me straduim si pentru ca nu suntem 2 oameni la fel, tocmai de aceea si alegerile vor fi diferite. Ceea ce mie si copilului meu ni se potriveste poate fi o alegere nefericita pentru altcineva. Nu exista un singur mod de a creste copiii bine.
 
Desigur ca nu exista mama care sa nu fi avut cel putin o data indoieli ca a procedat in cel mai bun mod, insa tocmai asta o face o mama buna, faptul ca analizeaza si cantareste in permanenta toate alternativele.

Tu, mama mai putin buna, uita-te in ochii copilului tau si spune-mi ca dragostea lui nu te face perfecta.

Ieri cand Radu plangea, iar eu mancam, Vlad a venit la mine si mi-a spus "Mami, ia-l pe Radu in brate", apoi tot cand plangea a fugit la el in camera si cand s-a intors tinea strans cu manutele lui micute si sincere de copil, doua zornaitori pe care a inceput sa le scuture deasupra lui Radu, apoi i le-a oferit: "Ia Radu! Ia, ia". Momente ca acestea imi dau certitudinea zi de zi ca sunt o mama buna.

Asa ca, oricine, orice ti-ar spune, tu sa stii ca esti cea mai buna mama pentru copilul tau!

duminică, 25 mai 2014

Din nou in forma

Durerile au trecut, spiritele s-au linistit, iar lucrurile si-au reluat cursul firesc in viata noastra.
 
Radu a avut 3 kg la nastere si 48,5 cm, un urias pe langa fratele lui care a avut doar 2500 de grame. E mancacios si papa la san, asta ma bucura enorm. Experienta e total diferita fata de cea traita cu Vlad, sunt relaxata, iar alaptatul la sant imi ofera un lux pe care cu Vlad nu l-am avut niciodata: TIMP, libertatea de a fae un dus fara sa ma grabesc, posibilitatea de a-i acorda atentie si celui mare. Nu mi-am imaginat ca alaptatul la san poate face o diferenta asa mare.
 
(In stanga e Radu, in dreapta Vlad. Pozele de jos sunt facute in maternitate, cele de sus la 3 zile)
 
Cu Vlad, tot timpul meu era ocupat cu spalatul, sterilizatul biberoanelor si prepararea laptelui, atat apucam sa fac (si pe Vlad l-am alaptat in jur de 4 luni, dar fiind mic nu putea si nici nu vroia sa pape de la san, imi lua cel putin 15 minute sa il fac sa accepte sanul si sugea cate o jumatate de ora mai mult in gol, peste o ora jumatate se trezea si cerea papa, din cauza ca nu sugea nici nu prea aveam lapte, a fost ca un cerc vicios, nu prea ne-am descurcat).
 
In fine, Radu termina de mancat in maxim 15 minute si suge eficient, doarme cate 3-4 ore dupa fiecare alaptat si ia constant in greutate. Tura de noapte e lejera, mancam la: 22 apoi la 02 si inca o data la 06, nici nu pot sa spun ca sunt obosita. Il doare burtica, dar nu plange deloc, vineri a implinit 1 saptamana. Sunt foarte relaxata (cu Vlad ma stresam pentru orice) si asta mi-a permis sa ma bucur cu adevarat de bebe, sa il miros si sa ma imbat cu parfumul lui, sa ii ofer necodtionat toata dragostea mea.
 
Vlad l-a primit foarte bine, nu ma asteptam sa reactioneze asa: a fost bland cu fratiorul lui, il pupa, il mangaie, ma intreaba mereu :"Radu ce face?" si ma roaga sa ii arat si lui.
 
Deocamdata nu mi se pare mai greu cu doi, cu orele de somn eram deja obisnuita, e asa de frumos si usor ca as mai face unul!
 
Va las acum, a inceput tura de noapte, o sa revin cu alte postari (mai literare) cat de curand, acum am scris pe fuga, sa pot fura si o gura de somn.
 
Noapte buna!

joi, 15 mai 2014

Fundulet rosu? Uitati de el!

In primul rand scapati de bona sau cresa (dupa caz), glumesc desi, odata cu intoarcerea voastra in campul muncii, e clar ca nimeni nu va avea grija la fel ca voi de funduletul lui bebe si va fi mai des rosu. Pentru bone de obcei e un aspect neglijabil si abordarea majoritara: "E doar un fundulet rosu". Bine, bine, dar e funduletul copilului meu si daca se poate altfel, de ce sa fie rosu? Mai ales cand stii ce si cum sa faci ca sa previi asta.
 
Baietelul meu are pielea mai sensibila si i se inroseste funduletul imediat, in timp am invatat cum sa fac sa nu mai aiba deloc funduletul rosu. Iata cateva trucuri personale:
 
1. Nu folositi servetele umede!! Indiferent daca scrie pe ele ca sunt pentru bebelusi, sau ca sunt sensitive, servetelele umede irita cel mai tare pielea bebelusului. Folositi-le doar atunci cand nu aveti de ales (de ex: la un drum mai lung cu masina) 
 
2. Schimbati pampers-ul o data la 2-3 ore si spalati-l pe bebe cu apa dupa fiecare schimbare (intervalul poate fi mai scurt daca e necesar, depinde de bebe). Schimbati-l pe bebe cat mai curand dupa ce a avut scaun.
 
3. Nu faceti exces de sapun. Este suficient daca il spalati pe bebe cu sapun doar atunci cand face caca (daca face o singura data pe zi, e suficient daca il spalati cu sapun de 2 ori pe zi). Excesul de sapun poate irita pielea.
 
4. Lasati pielea sa respire cat mai mult. Asezati-l pe bebe in fiecare zi pe o paturica de infasat si lasati-l putin in funduletul gol. 
 
5. Verificati mereu funduletul (asezati-l pe spate si ridcati-i piciorusele asa incat sa aiba genunchii putin indoiti), daca observati ca incepe sa se inrosasca aplicati cicaplast crema (e scump, dar nu va fi nevoie sa il dati decat o data la 2-3 zile daca nu a apucat sa se inrosasca tare, in plus e si foarte bun, atentie insa ca exista 2 feluri de cicaplast, balsamul cu B5 nu e bun, asa ca cereti crema la farmacie, specificati ca nu vreti balsam si uitati-va sa nu scrie B5 pe cutie. Eu am patit-o si imi tot spuneau farmacistele ca nu exista decat balsamul, doar doar oi cumpara). Pe noi bephanten nu ne-a ajutat prea mult.
 
Incercati sa il invatati cat mai repede la olita, odata cu pampersul va disparea si funduletul rosu. De cand am inceput sa respectam cele 5 puncte de mai sus nu am mai avut deloc funduletul rosu, sper sa fie de folos petru toata lumea :)


P.S. a mai ramas o zi si un pic pana la venirea lui Radu pe lume (de vineri vor fi 4 membri in familia noastra)

vineri, 9 mai 2014

Ce crema de protectie solara folositi pentru copiii vostri si cu ce factor?

Astazi am fost sa imi ridic concediul medical si intamplarea face ca doctorita de familie are cabinetul langa mall, evident am intrat si foarte previzbil: nu m-am putut abtine si am cumparat palariute de soare, ca doar vine vara si slip de baie pentru Vladut, v-am spus ca vreau sa il trimit la mare cu tati anul asta, chiar daca eu si fratiorul nu o sa putem merge. In plus, nu am rezistat nici unei camasute cu papion, tot pentru Vladut, consolandu-ma apoi cu idea ca i-ar fi trebuit oricum pentru botezul lui Radu.
 
Toate mi s-au parut foarte scumpe, dar cum nu prea reusesc sa pun in aplicare principiul "omul gospodar isi face vara sanie si iarna car", am suportat consecintele si am renuntat la un Grande Caramel Macchiato cu frisca, decofeinizat si o tarta cu lamaie de la Starbuks (pe care le aveam incluse in programul de azi).
 
Si daca tot ne pregatim pana la capat, am zis sa ii cumpar si o crema de plaja. M-am tot invartit printre rafturi si din cauza ofertei variate, dupa o jumatate de ora de citit etichete am plecat cu mana goala si hotarata sa o caut pe cea de anul trecut, in speranta ca nu a expirat.
 
Vara trecuta am fost foarte multumita de crema, Vladut nu s-a ars deloc si nici nu a trebuit sa il dau de prea multe ori. Nu prea sta la uns, nu ii place, dar am luat o crema tip spray de la Nivea (era la reducere cand am luat-o si am dat pe ea atunci vreo 20 de lei, acum am vazut-o pe raft cu 40 si de asta m-am hotarat sa o caut pe cea veche) si ii placea senzatia de pulverizare, cred ca il racorea putin, asa ca ma lasa sa il dau. Crema are factor de protetie 50 si e rezistenta la apa (si spre surprinderea mea, chiar a fost), il dadeam cu ea doar de 2 ori pe zi (dimineata si dupa-masa cand mergeam la plaja).
 
Mamicile din grupul meu de facebook vorbeau despre crema de plaja si spuneau ca pediatrii le-au recomandat spf 30. Noua pediatra ne-a spus ca pana la 2 ani sa folosim 50 apoi 30, sau daca e mai mare sa folosim totusi 50 daca e prima data cand merge la mare, apoi in anii urmatori putem incerca 30.
 
Cremele cele mai recomandate de mamici au fost: Anthelios dermopediatric (mie asta mi s-a parut foarte scumpa - in jur de 65-70 de lei (mie nu mi se pare ca merita sa dai pe o crema de plaja mai mult de 30 de lei), mai ales ca o folosim doar 2 saptamani zi de zi, in rest sporadic), crema de la Nivea de care v-am spus, Bioderma cu spf 50+ si Avene cu spf 50.
 
Voi ce creme de plaja folositi si cu ce factor de protectie? Daca se poate si un pret aproximativ, v-as fi recunoscatoare.

Tic, tac! A inceput numaratoarea inversa

Tic, tac! Incerc sa ma scutur de oboseala, sa ma transform precum calul lui Harap Alb dintr-o "rapciuga de cal grebanos, durupos si slab" (numai ca slaba nu-s:))) ), in cel mai viguros si frumos armasar din herghelie, e o necesitate.
 
Desi dorm din ce in ce mai mult, viata asta mica de 2900 de grame, ce sta da iasa din gaoace, impreuna cu fatiorul mai mare, ma sleiesc de puteri. Incerc sa imi incarc bateriile, insa niciunul din trucurile mele obisnuite nu isi mai face efectul.
 
Mai am o saptamana sa imi adun puterile, o saptamana de liniste si somn, o saptamana pe care sa o storc de viata ca un vampir, sa sorb odihna pana la ultimul strop.
 
Orice sugestie privind metode de relaxare si revigorare ete binevenita :)
 
Piticul meu infloreste, in timp ce eu ma ofilesc incet, ufff, daca m-ar uda si pe mine cineva, as imboboci din nou. O sa vina si vremea mea, o sa ma stropeasca iar ploaia (in vreo 2-3 ani) si atunci sa vedeti cu ce radacni si tulpina o sa ma mandresc.
 
O perioada o sa fiu doar mama si nimic altceva, o merit si oricum nu o sa mai am energie de irosit cu alte activitati, o sa respir doar pentru copiii mei si sper ca din cand in cand sa imi mai arunce cineva cate o bula de oxigen.
 
Nu imi dau seama daca sunt nerabdatoare pentru bucuria ce ne va umple sufletele tuturor, sau imi doresc sa mai aman putin momentul ca sa imi trag rasuflarea, e un sentiment ciudat, o mixtura de ambele.
 
Astazi am fost la ultima ecografie, Radu (caci asa o sa il cheme pe fratiorul lui Vladut) are 2900 de grame (mai mult cu 400 de grame decat fratele lui). Sunt bucuroasa si avand o greutate mai mare, sper sa nu i se taie rasuflarea, sau sa se invineteasca de fiecare data cand plange, asa cum facea Vladut. Tot ce imi doresc e sa fie sanatos si mancacios!
 
A inceput numaratoarea inversa, au mai ramas 7 zile pana cand viata ce a crescut in mine ma va parasi, pentru a ma imbratisa. Abia astept sa il aud si sa il tin la piept, asa incat sa simta toata caldura si dragostea mea!
 
Te astept dragul meu! Te astepta si tati si fratiorul tau! Hai cu noi acasa!
 

joi, 8 mai 2014

De ce sa mai cumpar jucarii cand avem: scoici, melci si castane?

Copiii pot fi fascinati de orice: privesc, analizeaza, testeaza, descopera si invata. Il urmaream ieri pe Vladut cum sorbea din priviri un melc. Intai i-a studiat exteriorul pana cand s-a simtit confortabil sa il atinga cu un bat, apoi s-a asigurat cu batul ca nu e periculos si l-a atins timid cu degetelul. In manuta avea un termos (geanta lui de cumaraturi) cu un continut modest: 3 castane, cateva scoici pe care le-am cules impreuna de la mare vara trecuta, o pietricica si cateva corcoduse (a.k.a. zarzare).

Doua miscari rapide au fost suficiente si joaca a inceput. Continutul gentutei s-a imprastiat zornaind in jurul melcului si personajele au prins viata. Melcul mergea la cumparaturi, insa spre surprinderea lui, a intampinat cateva obstacole: intai a trebuit sa escaladeze piatra, apoi l-au incercuit scoicile, castanele s-au rostogolit amenintatoare spre el, dar melcul nostru curajos si perseverent a ajuns la destinatie si a fost premiat cu corcoduse.
 
Evident ca l-am ajutat putin la crearea scenariului, insa privindu-l mi-am dat seama ca nu ne-am jucat asa frumos cu niciuna din jucariile lui. Cata bucurie puteau sa ii ofere un melc si cateva obiecte lipsite de viata, maruntisuri ale naturii. Avem oare nevoie de jucarii? Si mai mult, se justifica efortul meu de a-l invata sa numere, formele geometrice, culorile sau literele? Oare nu are toata viata la dispozitie sa invete? De ce ma grabesc? Pentru ca fetita vecinilor de la etajul 1 stie 5 poezii, iar baiatul de peste strada numara singur pana la zece fara sa stie de ce? Sau pentru ca pur si simplu "asa se face"?
 
Mi-am dat seama ca el invata singur, in fiecare zi, lucruri mult mai importante decat poeziile si cifrele mele. Cat de frumoase erau castanele, piatra, scoicile si corcodusele, cat de naturale si placute gesturile lui, sa nu mai vorbim de faptul ca nici nu mai tin minte cand a fost ultima oara cand am privit cu atentie un melc, cand am tinut unul in palma. Noi adultii suntem jalnici, se intampla atatea lucruri in jurul nostru si nu avem ochi pentru ele, numai cei mici le observa, sunt atenti la tot ce ii inconjoara, la miracolul vietii, pentru ei conteaza!
 
Cand a fost ultima oara cand am privit cerul? Atunci cand mi-a aratat Vladut luna ziua in amiaza mare. Cand am cules o papadie? Atunci cand m-a rugat Vladut sa ii ofer una. Cand am mancat ultima oara corcoduse? Atunci cand Vladut m-a intrebat ce sunt si daca pisica le mananca. Nu tin minte cand am facut toate lucrurile astea inainte sa mi le fi cerut Vladut, cand m-am oprit? Si de ce? Copiii traiesc in adevaratul sens al cuvantului, gusta viata, traiesc prin toate cele 5 simturi.
 
Noi, adultii vedem si cu toate astea mai mult bajbaim, auzim dar nu ascultam, mancam dar nu gustam, mirosim fara sa ne emotionam, atingem fara sa simtim, in realitte copiii sunt cei care ne invata sa traim.
 
Daca stau bine sa ma gandesc, in afara de faptul ca am mici satisfactii rautacioase cand calca tati pe cate o jucarie (dupa o cearta mica), nu le mai gasesc utilitatea. Nu Vlad are nevoie de ele, ci noi. Noi adultii suntem dependenti de jucarii.

miercuri, 7 mai 2014

Plata recurenta online la Salvati Copiii

Acum cateva luni, cand a trebuit sa stau in pat din cauza colului deschis de 2 cm (eram in saptamana 24), vedeam la televizor sau pe net, tot felul de cazuri mai putin fericite cu copii bolnaviori, dar foarte putine aveau si posibilitatea de a plati online. Cele mai multe ofereau doar posibilitatea transferului in cont bancar.
 
M-am tot gandit: traim intr-o epoca in care ne platim facturile pe internet, facem cumparaturile pe internet, toata lumea stie asta, atunci de ce nu au adaugat si o modalitate de plata online? Se pierd foarte multi bani din cauza asta, bani pretiosi pentru micutii la care ar fi trebuit sa ajunga. Poate din lipsa timpului, sau din cauza lipsei de mobilitate, nu poti ajunge la banca, sau poate din comoditate (una e sa trebuiasca sa notezi datele contului, apoi sa intri in contul tau de internet banking si sa faci plata, asta presupunand ca aveti internet banking - eu nu am - si alta e sa dai un singur click si sa completezi doar datele cardului, cele ale contului si posesorului fiind gata completate).
 
Au fost multe cazuri pentru care as fi donat, asa ca am cautat o organizatie/asociatie pe care sa o sustin in mod regulat. Cel mai mult mi-au placut campaniile celor de la Salvati Copiii. De ce? Pentru ca am inteles ce presupun, pentru ca mi s-au parut cele mai transparente adica ofera informatii despre ce isi propun sa faca si o evaluare a rezultatelor: ce, cum si cat au reusit sa faca din ce si-au propus.
 
 
Mi-a placut si imi place foarte mult campania pentru reducerea mortalitatii infantile, constand in dotarea maternitatilor cu incubatoare, dar nu numai.
 
In fine, m-am decis asupra lor si pana la urma am gasit si solutia ideala pentru problema mea. Cu doar cateva click-uri am ales sa donez timp de un an in fiecare luna o anumita suma. Suma minima pe care o puteti dona lunar este de 10 lei. Ideea e ca am nevoie doar de un card, pot renunta oricand, iar plata se face automat in fiecare luna, fara internet banking si fara a fi nevoie sa mai fac nimic (am completat o singura data un formular), in plus, primesc pe mail informatii referitoare la fiecare plata efectuata si informatii  destul de detaliate referitoare la rezultatele campaniilor.

Am scris articolul pentru toti cei care ar vrea sa doneze si din comoditate nu o fac. Am gasit pentru noi (da, pentru noi, pentru ca in categoria asta ma includ si eu) o solute: platile cu cardul online recurente.

marți, 6 mai 2014

Incepatori la pasta de modelat (plastilina)

Initierea in arta: pasta modelatoare episodul unu (e vorba de plastilina, dar asa cum portocaliul mai nou e orange, stewardesa a devenit insotitoare de bord, iar secretara assistant manager, tot asa si plastelina a devenit pasta modelatoare). Oricum s-ar numi, noua ne place :) Oare punem prea mare pret pe titulatura?

Dupa ce am testat acuarelele, din motive lesne de inteles, am revenit la plastilina. Desi initial Vladut nu dorea sa puna manuta, spunea ca este scarbos, l-am incurajat si acum il pun sa bage degetelele in ea sa faca "cuib" la pasarele, sa puna singur oua in cuib, mere in pomi, ochii animalelor, sa faca bilute si cerculete si asta il incanta.

Cu alte cuvinte: "mami: peste", "mami: tort", "mami facem cuib la pasarele" si mami se conformeaza si modeleaza. Nu am renuntat de tot la acuarele, doar ca le folosim mai rar (cateodata nu imi vine usor sa le curat).
 
Prima oara a spus cuvantul "scarbos" cand i-am adus melc si l-am invatat sa puna manuta sa vada cu intra inapoi in cochilie, pe asta am inteles-o, cu plastelina nu prea, pentru ca mai si miroase a martipan, initial imi era teama sa nu fie tentat sa o manance, dar nu a fost. Cand mai facem torturi, prajituri, paine, sau alte produse comestibile din plastilina ne prefacem amandoi ca le mancam. Le taiem, le punem pe farfurie, dar a inteles  ca nu e mancare adevarata (de vreo 2 ori a uitat si a dat sa bage in gurita, dar cum a atins plastilina cu limba, gustul i-a amintit ca nu se mananca (apoi si eu), nu a fost nevoie sa insist, sau sa i-o scot eu din gurita).
 

 
Initial nu prea stiam ce sa fac cu ea si ieseau niste chestii, sa le spunem abstracte, dar dupa cateva "sedinte" ideile au inceput sa vina, am capatat dexteritate si pot sa fac lucruri care seamana cat de cat a ceva (pesti, barci, pasarele, torturi, paste, paine, palarii etc.). Inca suntem la capitolul incepatori, sper sa trecem si la mici scenarii in curand. As vrea sa faca si el propriile creatii si sa imi spuna ce reprezinta, asa cum face cand scrie sau deseneaza, dar presupun ca e inca prea devreme.
 
Nu o fac pe victima, m-ati prins, imi place sa ma joc cu plastilina (de fapt, cred ca imi place sa ma joc cu orice jucarie a lui Vladut), mai ales ca pe vremea mea plastilina se faramita, o frecam jumatate de ora sa se inmoaie si mirosea si a picioare nespalate :)).
 
 
In poze sunt creatiile noastre, nu folosim mai mult de 3-4 culori deoarece se intaresc repede si deschidem maxim 4 odata. Apropo de asta, mi-ati putea recomanda si mie o plastilina care se intareste mai greu? Nu de alta, dar deja ne costa mai mult decat as dori sa aloc acestui produs :)) Formele le pastram, evident, dar tot mi se pare  cam costisitor inlocuitul pastei.

luni, 5 mai 2014

Singur in camera - episodul 2

Asa cum am promis iata ca revin cu vesti despre acomodarea lui Vladut in camera cea noua, alt pat si alta saltea. Dupa cateva peripetii cu salteaua, pe care nu are rost sa le mai povestesc si din cauza carora am fost nevoiti sa intrerupem procesul de tranzitie, avem in sfarsit o camera completa si functionala si placerea sa va anuntam ca am incheiat aceasta etapa cu succes.
 
De 2 saptamani Vladut doarme singur in camera, iar dimineata, cand se trezeste vine razand la noi in camera. E o adevarata placere ca primul lucru pe care il vezi dimineata sa fie zambetul puiului tau. O dimineata perfecta ne incarca bateriile in fiecare zi. Mai avem inca de lucrat la partea cu adormitul. Dormim singuri insa nu adormim singuri.
 
In primele 2-3 nopti nu am dormit nici noi nici el prea bine, ma tot striga noaptea (fara sa viseze urat, de faza asta am scapat) doar ca sa verifice daca sunt acolo, in apropiere, gata sa ii vin in ajutor. Mergeam la el de fiecare data si ii raspundeam, dar el dormea la loc (Ma striga ii raspundeam si se culca). Am citit cate ceva despre asta, specialistii numesc asta semnalizare, un fel de "just checking".
In primele 2 nopti facea asta din ora in ora (daca nu ii raspundeam incepea sa planga si se trezea), in a treia noapte a semnalizat de vreo 3-4 ori. Acum mai semnalizeaza o data, maxim de 2 ori, insa nu in fiecare noapte.
 
Trecem in schimb printr-o perioada in care nu vrea sa mearga la nani, nu reusesc sa il culc seara mai repede de 22:30 si doarme pana dimineata la ora 9. Nu face scandal, e de accord sa mearga la nani, dar cand ajunge in  pat se foieste pe toate partile, apoi imi spune: "Nu e bine, mami" si incepe sa isi aranjeze perna, parca nu isi gaseste pozitia (probabil din cauza ca a renuntat la secretul lui de dormit: suptul unui body).
 
Cum am scapat de suptul de body-uri? Noroc choir! Intr-o seara s-a inecat cu body-ul sau cu saliva, cand l-a luat tati in brate sa il puna in pat si a vomat. Atunci i-am explicat ca de la body I s-a intamplat asta, mi l-a mai cerut in serile urmatoare, i l-am dat, dar renunta singur la el cand ii aminteam ce a patit, pana cand nu mi l-a mai cerut deloc.

Ma bucur ca am incheiat etapa asta inainte sa se nasca Radu, sunt programata pe 16 mai pentru cezariana, nu prea ma grabesc, avand in vedere ca stiu deja ce ma asteapta :)) O sa pot raspunde si eu intrebarii care le roade pe toate mamicile cu un singur copil: E mai greu cu 2 copii?

O sa va povestesc cam cat de greu mi-a fost mie, insa probabil o saptamana sau doua nu o sa mai scriu pe blog, va fi perioada de acomodare cu noul program de somn, sau mai bine zis, cu lipsa lui.
 

vineri, 2 mai 2014

Regimul alimentar in diareea sugarilor - retete

Bebe are diaree (stiu, un scenariu nefericit, dar se poate intampla), de cele mai multe ori episoadele diareice virale sau din cauza alimentara se pot remedia doar cu regim alimentar si probiotice, de altfel, chiar si in cazurile de infectii bacteriene sau parazitare, pe langa tratamentul indicat de medicul pediatru, bebe va trebui sa tina regim o perioada.
 
Daca bebe e foarte mic, intreruperea alimentatiei cu lapte este exclusa, asa ca singurele alimente care i se pot da (pe langa lapte) sunt: ceaiul de menta, apa de orez si supa de morcovi. Nu inlocuiti laptele cu unul delactozat sau hidrolizat decat la recomandarea medicului. Puteti incerca in schimb Humana HN (doar partial delactozat pentru o digestie usoara, contine fibre de banane, pentru baietelul meu a facut minuni) cate un pic inainte de masa la san (nu intrerupeti alaptarea!).
 
De asemenea e bine de stiut ca mamele care alapteaza trebuie sa tina si ele regim, sau macar sa nu consume alimente cu efecte laxative. Ceaiurile pentru sporirea lactatiei sunt laxative, la fel si pastilele(ex: Galafor).
 
Apa de orez - pentru sugari mai mici de 3 luni

Se spala bine 30 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul incepe sa infloreasca. Se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara prin sita sau tifon. Boabele de orez se arunca. Penrtu apa de orez slaba se va completa cu apa fiarta pana la volumul initial (1 litru),

De curand am vazut pe internet retete ce contin zahar. Este de preferat sa nu indulciti apa de orez, zaharul poate provoaca diaree! Daca chiar trebuie sa o indulciti atinci folositi zaharina nu zahar.

Daca lui bebe nu ii place, puteti sa va mulgeti si sa o amestecati cu lapte de san, sau daca il alimentati artificial puteti prepara laptele praf cu apa de orez in loc de apa simpla.

Se poate pastra la frigider 24h.


Mucilagiu de orez - pentru sugari mai mari de 3 luni

Se spala bine 40-60 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul se terciuieste. Dupa fierbere se paseaza orezul de 2 ori prin sita si se amesteca cu apa ce a ramas dupa fierbere.

Am aceleasi observatii referitoare la zahar ca la apa de orez.

Se poate pastra la frigider 24h.


Supa de morcovi Concentratie 30% - pentru sugarii sub 3 luni

Se iau 300 g de morcovi se curate bine (pentru a fierbe mai usor se taie rondele) se pun la fiert in 1 litru de apa, se lasa si se fierb bine la foc mic, pana cand morcovii pot fi pasati prin sita. Este de preferat sa nu adaugati apa in timpul fierberii. La final morcovii se paseaza prin sita si se amesteca cu apa in care au fiert, apoi adaugati apa fiarta pentru a completa pana la cantitatea initiala (1L).

In maxim 36 de ore va aparea asa-zisul scaun de morcovi (adica scaunul solid), acest lucru previne deshidratarea si ajuta la reglarea tranzitului. Supa de morcovi nu este recomandata pe perioade mai lungi de 1 saptamana, pentru prelungirea perioadei cereti sfatul medicului pediatru.

Se poate pastra la frigider 24 h.

Supa de morcovi Concentratie 50% - pentru sugarii peste 3 luni

Procedeul este acelasi ca la supa de morcovi de concentratie 30%, singura diferenta fiind cantitatea de morcovi: 500g la 1 litru apa.

Se poate pastra la frigider 24 h.


Orez pasat cu branza de vaci si mar copt - pentru bebelusi de la 5-6 luni

Pentru o portie de 200 grame sunt necesare: 100 g orez fiert in apa si pasat prin strecurtoare, 50 g branza proaspata de vaci, un mar copt la cuptor (intepati in prealabil  marul cu o furculita sau cu cutitul pentru a nu va exploda in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Puteti incerca si fara mar (daca bebe mananca) marul e pentru gust si are si el efect constipaiv (150g de orezi si 50 g branzica).

Sau putei incerca doar orez cu mar, fara branzica (daca lui bebe nu ii place branzica, sau daca nu are voie lactate: 130g orez + un mar copt)


Orez pasat cu branza de vaci si banana coapta - pentru bebelusi de la 6-7 luni.

100 g orez fiert pasatprin sita, 50 g branzica de vaci si 1/2 banana coapta (se curata de coaja si se pune in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Se poate si fara branzica (130 g orez + 1/2 banana coapta)

Pe period cat bebe are diaree, din categoria fructe sunt recomandate merele si bananele, dar nu crude, numai coapte.

Ah, era sa uit, pe perioada cat bebe are diaree, nu e bine sa introducem alimente noi, asa ca, daca nu ati incercat banana pana acum, mai bine ramaneti la reteta cu mar copt.

Carnita fiarta de pui cu morcov si orez - incepand cu 7-8 luni

Aveti nevoie de 50g (aprox 1 pulpa inferioara dezosata) de pulpa de pui fiarta separat cel putin 1 ora, 80 g orez fiert, 70 g morcov fiert. Se amesteca si se dau la blender (ca sa va fie mai usor taiati carnea de pui bucatele inainte sa o dati la blender). Apa in care au fiert fiecare se arunca.

Daca bebe e mofturos si nu ii plaae, incercati sa adaugati si mar copt.


Puteti mari cantitatile daca aveti un bebe mancacios, toate retetele le-am folosit cu success la baietelul meu mofturos (nu le manca cu mare placere, dar le manca) pofta buna si sanatate multa!

miercuri, 30 aprilie 2014

Ce biberon si tetina sunt cele mai potrivite pentru copilul tau?

Odata cu pregatirile pentru venirea unui nou membru al familiei, imi revin in minte intrebarile pe care le-am avut si la prima sarcina. Cateva dintre ele erau: Am nevoie de biberon si tetina chiar daca intentionez sa alaptez? Dar de sterilizator? Cum aleg biberonul si tetina potrivita pentru copilul meu?
In cele ce urmeaza o sa incerc sa raspund pe rand la fiecare din intrebarile prezentate.
Am nevoie de biberon si tetina chiar daca vreau sa alaptez?
Punctul meu de vedere este ca trebuie sa fim pregatiti pentru orice. Chiar daca intentionati sa alaptati, este foarte posibil sa aveti nevoie si de biberoane si tetine. Sa presupunem ca bebe are colici si plange mult, medicul va va recomanda un ceai sau o bautura calmanta, pentru care va va trebui un biberon.
In principiu pana la 6 luni bebe nu are nevoie de ceaiuri sau apa, este suficienta alaptarea, insa daca spre exemplu va face diaree va trebui sa ii dati lichide multe, saruri de rehidratare si ceai de menta sau apa de orez (ce va recomanda medicul), asadar e bine sa aveti 2 biberoane in casa (ca sa nu alergati noaptea in situatii de criza dupa biberoane prin farmacii non stop).
2 sunt suficiente pentru inceput, daca luati mai multe s-ar putea sa nu le folositi.
Am nevoie de sterilizator?
Pai daca alaptati nu aveti nevoie, pentru rarele momente in care bebe va bea ceaiuri sau alte lichide, puteti sa le fierbeti (cam 30 de minute ) intr-o oala cu apa multa. Un sterilizator poate fi destul de costisitor, asa ca nu recomand sa il achizitionati decat cand stiti sigur ca aveti nevoie de unul. Nu sunt recomandate cele pentru cuptorul cu microunde si aveti grija daca il cumparati sa se potriveasca cu biberoanele (unele sunt create special pentru anumite tipuri de biberoane). Cele de la Primii pasi sunt cele mai accesibile ca pret.
Cum aleg biberonul si tetina potrivita pentru copilul meu?

Daca la alegerea materialului din care sunt confectionate nu am avut niciun dubiu de la inceput: biberonul din sticla si tetina din silicon, la capitolul forma si marime mi-a fost greu sa aleg deoarece oferta este foarte variata.

Am ales un biberon din sticla in locul celui de plastic. De ce?, Chiar daca pe majoritatea biberoaelor din plastic srie ca nu contin BPA, sau chiar daca specialistii considera ca cele care contin BPA nu sunt periculoase  (cantitatea dintr-un biberon fiind mai mica), in ziua de azi nu mai stii ce e marketing si ce e adevar. In plus biberonul din plastic se zgarie imediat prin frecarea cu spalatorul si va trebui schimbat frecvent deoarece in crapaturi/zgarieturi se aduna microbi si bacterii. Biberoanele de sticla se spala mai bine si mai usor, iar murdaria este foarte usor vizibila pe cele de sticla. Initial nu se pune problema spargerii biberonului, deoarece bebe o sa tina singur sticla mult mai tarziu (in jur de5-6 luni), apoi daca ii dati sa manance in patut sau tarc si daca scapa biberonul, acesta nu se va sparge (baietelul meu nu a spart niciunul si are 2 ani si 2 luni). Singurul avantaj al biberonului de plastic pe care l-am putut gasi eu este ca bebe va tine biberonul singur mai repede pentru ca materialul e usor si nu ii vor obosi manutele.

Pentru inceput vom avea nevoie doar de biberoane mici, deoarece bebe va manca/ bea putin, cele mari fiind incommode si la prepararea laptelui sau ceaiului (daca biberonul e prea mare nu se va omogeniza/amesteca bine).

Evitati biberoanele cu forme artistice sau neobisnuite, s-ar putea sa nu incapa in sterilizator, alegeti in schimb biberoane cu forma cat mai comuna, simpla. Biberonul va fi aceeasi marca cu tetina, altfel nu se vor potrivi.

Sa trecem la tetina. Am ales-o pe cea din silicon tot din motive de igiena: murdaria se observa mai usor, la fel si zgarieturile, si mi s-a parut si ca se spala mai usor decat cea din cauciuc si ca materialul este mai placut la atingere. Tetinele din cauciuc se uzeaza mult mai repede decat cele de silicon (vezi si  care sun diferentele intre tetinele din latex si silicon de pe siteul nuk). Chiar daca latexul este un material natural, iar siliconul unul sintetic, de data aceasta am optat pentru silicon in detrimental cauciucului.

Cat priveste forma, eu am optat pentru tetinele cu forma ortodontica, in locul celor care imita forma sfarcului, sau altele. De ce? Pentru ca bebelusul meu a mancat mult mai bine cu ea si se presupune ca nu stramba dintii. Cumparasem initial un biberon Avent si unul Nuk si am observat ca atunci cand foloseam tetina avent bebe se ineca, laptele ii curgea pe langa gurita, trebuia sa suga cumva cu gurita purin deschisa, nu manc tot, in schimb cu tetina ortodontica de la Nuk nu am avut aceasta problema a mancat bine cu ea de la inceput, deci practic el si-a ales singur tetina. Nu spun ca cele de la Nuk sunt singurele cu forma ortodontica, dar eu doar pe astea le-am incercat si vi le pot recomanda. Gasiti explicatia si imaginile aici.

Majoritatea tetinelor au marimi diferite. Dimensiunea tetinei in functie de varsta bebelusului si marimea orificiului tetinei, in functie de lichidul pe care doriti sa i-l dati (pentru apa si ceai orificiu mic, pentru lapte orificiu intermediar si pentru lichide mai groase orificiu mare). Unele tetine au mai multe orificii.

Exista de asemenea tetine cu sisteme anti colici, adica au un orificiu mic care permite intrarea aerului in biberon fara ca sugarul sa fie nevoit sa dea drumul tetinei, astfel ca va inghiti mai putin aer.

Nu uitati sa schimbati tetinele la 1-2 luni, sau mai repede daca observati ca s-au deteriorat (zgarieturi sau daca cele din cauciuc devin lipicioase)

Suzeta as fi ales-o din silicon si ortodontica, din aceleasi motive ca la tetina, insa la noi nu a fost cazul deoarece nu am folosit-o deloc.

De semenea, e bine sa incercati sa renuntati la tetina si suzeta cat mai repede, (cand bebe a invatat sa bea din cana, sau cu paiul) deoarece pot aparea cariile de tetina, despre care am vorbit aici.

Dupa toate astea trebuie totusi sa subliniez ca biberonul si tetina cele mai potrivite sunt cele pe care le prefera bebe, cu care papa el cel mai bine, ascultati-l!

Spre exemplu, Radu (al doilea baietel) a refuzat tetinele nuck, el a preferat tetinele rotunde (noi avem de la chico, dar cred ca i-ar fi placut oricare altele rotunde), pana la urma cel mai important e sa ii placa si lui bebe :). 

Cam atat la capitolul tetne si biberoane, sper ca informatiile sa va fie fost de folos.

marți, 29 aprilie 2014

Giardia, atentie la animale!

Animalele sunt tare dragalase, baietelului meu ii plac foarte mult, un pic prea mult as putea spune, pentru ca de multe ori nu se rezuma la mangaiatul lor, ci le da si cate un pupic cand nu suntem atenti. Totusi, nu trebuie sa  uitam ca ele, oricat de dragalase ar fi, sunt purtatoare a multor paraziti, bacterii si microbi, printre care si Giardia.

Desi nu se vede cu ochiul liber (ci doar la microscop), Giardia face parte din caegoria parazitilor intestinali si se transmite prin contactul cu animale/persoane sau lucruri infectate. Chiar daca face parte din categoria de "boli ale mainilor murdare", infectia poate aparea chiar daca respectati cu rigurozitate regulile de igiena, deoarece bebe va trece de la steril la linsul pe jos, in momentul in care va incepe sa mearga in patru labe. Restrangerea/ limitarea zonei de plimbare a lui bebe nu este o solutie deoarece el are nevoie sa exploreze pentru a-si dezvolta capacitatile motorii si neurologice, pentru a castiga incredere in sine si totodata un grad minim de independenta. In plus asa se face si imunizarea.
 
Pediatrii ne vor explica, cu siguranta ca au contactat boala pentru ca nu au fost spalati pe maini ininte de masa, nu trebuie sa ne fie rusine, dar nici nu are rost sa ne apucam sa le explicam ritualul nostru de igienizare zilnica, pana la urma e datoria lor sa ne atentioneze.
 
Uneori, cauza infectiei cu Giardia poate aparea tocmai urmare unei igiene prea stricte datorita lipsei de colonizare a intestinului cu bacterii positive, sau in urma unui tratament cu antibiotice, din acelasi motiv. Organismul este mai sensibil in lipsa existentei unei flore intestinale echilibrate, iar asta inseamna ca este mai mult loc pentru praziti si bacterii daunatoare, care se pot inmulti nestingherite.
 
Copilul se poate juca in iarba in care in prealabil au stat caini si sa existe deci urme de excremente de caini, apoi, fara sa iti dai seama duce manuta la nas sau la gurita, sau se joaca cu jucaria unui copil care are giardia, o baga in gurita, scenarii sunt multe.
 
Asadar, cauzele infectarii pot fi: igiena precara, lipsa colonizarii cu bacterii bebefice a intestinului si contactul cu animale/persoane/obiecte contaminate.
 
Initial, copilul va prezenta o alternare de scaune solide si scaune moi sau apoase de culoare deschisa, astfel ca putem crede ca e ceva alimentar, insa dupa cateva zile debutul bolii va fi brusc si destul de agresiv: varsaturi in jet, dupa care va aparea o diaree severa cu scaune apoase si decolorate (galbene), stari de greata, apatie. Dureri de burtica, balonare, prezenta de mucus si/sau sange in scaun, stagnarea cresterii in greutate, pericol de deshidratare.
 
Nu toti copiii infectati prezinta simptome, cu alte cuvinte nu toti copiii infectati se imbolnavesc, ci doar cei sensibili. Unii copii traiesc ani de zile cu infectii cu giardia fara sa ii deranjeze, insa ei pot contamina alti copii. Daca nu exista simptome, medicul va lua decizia de tratament in functie de riscul existent de a transmite infectia. Teoretic, nu este necesar tratamentul unei infectii care nu produce simptome.
 
De asemenea, toti membrii familiei vor fi testati pentru giardia si nu se va administra tratament decat persoanelor ale caror analize sunt pozitive.
 
E posbil ca examenul coproparazitologic sa iasa normal insa exista o alta analiza, cu ajutorul careia poate fi depistata infectia: antigen giardia.
 
Ce face acest parazit? Se instaleaza pe mucoasa intestinului, unde se hraneste cu substantele nutritive ce ar trebui sa ajunga la copil, din aceasta cauza poate aparea malabsorbtia si stagnarea cresterii in greutate. Deteriorarea si iritarea mucoasei conduce la aparitia mucusului sau sangelui in scaun.
 
Diagnosticul se pune in urma rezultatelor analizelor de scaun, iar starea de sanatate se amelioreaza semnificativ incepand cu prima zi de tratament.
 
Reamintesc faptul ca parazitul, fiind un microorganism, nu este vizibil cu ochiul liber in scaunul copilului.
 
Din pacate tratamentul pentru giardia este destul de toxic si avem 2 optiuni: medicamentos (ex: furazolidon) sau homeopat (in cazul celui de-al doilea, trebuie sa stiti ca tratamentul dureaza mult si in mai multe cure, iar rezultatul nu e 100% garantat, inregistrandu-se frecvent reveniri ale bolii). Ca adjuvant, pe langa tratament puteti incerca: usturoiul si semintele de dovleac, lichide multe si saruri de rehidratare, iar dupa tratament administrarea de probiotice. In cazul in care optati pentru tratamentul medicamentos nu e nevoie sa excludeti laptele sau zaharul din alimentatia copilului, sau de orice alt regim, in afara celui pentru diaree (supa de morcovi, micilagiu de orez, banane coapte etc). E important sa nu administram tratamente dupa ureche, ci doar la recomandarea medicului pediatru.
 
O reinfectie indica doua posibilitati: ori tratamentul nu a fost eficient, ori exista o sursa cu care copilul vine inca in contact (animale/persoane contaminate).
 
Atunci cand avem un diagnostic de giardia, este de datoria noastra sa incercam sa evitam contaminarea altor copii, printr-o supraveghere atenta (sa nu pupe alti copii, sa nu foloseasca aceleasi jucarii etc) 
 
Sanatate multa!
 
 
 

Cateodata ne educam impreuna!

Sunt om, mi se intampla sa ridic tonul la Vladut (mai ales ca sunt gravida si imi sare mustarul una doua), apoi evident imi pare rau.
 
Fac foarte multe lucruri subliniate ca negative in cartile de parenting, fara sa ma gandesc, de cele mai multe ori din impuls sau pur si simpu pentru ca asa simt eu. Nu am reusit niciodata sa ma ghidez dupa carti. Cu msura, toate astea mi se par lucruri normale. Dar cine defineste normalul? Din acest gen de, sa le spunem greseli, putem invata impreuna: copii si parinti deopotriva. Eu am invatat o letie valoroasa de la baietelul meu de 2 ani.
 
De regula, cand am de a face cu crizele de personalitate ale baietelului meu, astept pana se calmeaza, ii explic de ce nu se poate una sau alta, de ce nu are voie, apoi il intreb asa:
 
- Mami, tie iti place sa tipi si sa plangi? Iti place cand mami tipa la tine?
 
 El raspunde:
- Nu.
 
Apoi ii spun:
- Vezi, e urat si e la fel de urat si cand tipi si plangi tu, iti place sa ne suparam amandoi?
- Nu
- Iti pare rau?
- Da.
- Mai faci?
 
El:
- Nu mai faci.
 
Dupa dialogul moralizator vine si imi da un pupic pe obraz, dupa care toata lumea e fericita.
 
Acum vreo trei zile in timp ce il certam el s-a uitat la mine si mi-a spus:
 
- Mami, nuuu!
 
Eu il intreb:
- Ce nu?
 
El:
- Mami, nu tipa, urat.
 
Si uite asa m-a lasat cu gura cascata si holbandu-ma la el. "Na", ma gadeam, "asa iti trebuie, are dreptate copilul" si mi-a trecut si suparare si tot, dar i-am raspuns si eu:
 
- Dar ce ai facut tu e frumos? E urat si sa nu o asculti pe mami, te rog nu mai face.
 
Ziua urmatoare mi-a spus: "mami nu asa, e urat!", tot cand ma enervasem ca nu ma asculta si uite asa o tine de cateva zile la rand si nu ma mai pot supara pe el.
 
M-am tot gandit daca eu i-am spus mamei vreodata ca e urat cand tipa la mine/ma batea, sau ca nu imi place, dar nu imi amintesc sa ii fi spus, nici nu mi-a trecut prin cap sa ii spun asa ceva, desi puteam, nu m-ar fi oprit nimic. Mi-am dat seama ca de fapt eu nu constientizam ca puteam sa fac lucrul asta, ca am dreptul sa vorbesc si uite aici se vede diferenta dintre generatii.
 
Mi s-a umplut inima de bucurie ca Vladut constientizeaza ca are o voce proprie si si-o poate exprima, ca stie ca e capabil sa schimbe lucrurile si mai mult decat atat, stie cum sa o faca si are numai 2 ani si 2 luni, ca nu i-am suprimat aceasta voce, cu care se exprima deocamdata primitiv, dar atat de frumos!
 
Atmosfera e mult mai placuta de cand cu incidentul, mi-am invatat lectia si a invatat-o si el pe a lui, ma bucur ca simte ca este auzit si ascultat! :)
 
Momente ca acesta ma fac sa cred ca nu trebuie sa respectam retete de parenting din carti, ca nu exista retete pentru un copil reusit, scena mi s-a parut ca reprezinta educatia in forma ei cea mai pura si naturala, nu avem nevoie de carti, tot ce avem nevoie este sa ne deschidem ochii, urechile si inimile si sa le indreptam catre copiii nostril, ei ne vor arata cum!
 

vineri, 25 aprilie 2014

Poveste trista si regrete in parcare

Au trecut si sarbatorile, sper ca ati avut parte de momente speciale alaturi de persoanele dragi voua, s-au terminat si vacana, prajiturile si vizitele, am revnit la programul normal (nu ca as reusi sa respect unul, dar sunt perseverenta si sper sa ma perfectionez la capitol asta) si iata-ma cu o poveste emotionanta pe care as vrea sa o impart cu voi.
 
Ieri seara, in jur de ora 21, in timp ce puneam cumparaturile in masina, o mamica ce impingea un carucior ne tot dadea tarcoale. Era agitata, facea miscari de dute - vino scurte si repezi, ca si cum ar fi facut eforturi sa nu il trezeasca pe bebe, puiul ei dormea atat de frumos si parea chiar mai mare decat Vladut, in timp ce al meu dadea sa sara mereu din caruciorul de cumparaturi direct in cap. Nici nu am apucat sa imi diger bine  gandurile ca o aud soptindu-i ceva sotului meu. Misterul era pe cale sa se limpezeasca. L-am intrebat ce vroia si mi-a raspuns ca cersea.

Gandurile mele legate de linistea copilului care dormea adanc in carucior s-au naruit, privirea mi s-a incetosat brusc, iar cateva noduri au inceput sa mi se inghesuie in gat. Am urmarit-o cu privirea, nu parea ca mai facuse asta pentru ca nu se pricepea deloc, ii era rusine si pentru o clipa am avut senzatia ca plangea. Se plimba ezitant in jurul oamenilor care incarcau masinile, parca pentru a-si face curaj, apoi, dupa ce ii aborda pleca la fel de repede stergandu-se la ochi. Cu o mana mai strangea cosurile pentru cei 50 de bani, insa in tot acest timp nu a dat drumul caruciorului in care dormea copilul nicio secunda. Daca juca teatru inseamna ca era o actrita desavarsita.

Era imbracata bine, insa disperarea pe care am vazut-o in ochii si comportamentul ei m-a facut sa ma gandesc toata noaptea la povestea ei. Oare ce i s-o fi intamplat? Cat de grava era situatia ca sa stea noaptea cu copilul in parcare. Daca ar fi fost cersetoare profesionista ar fi lucrat la program, nu ar fi stat pana noaptea si ar fi avut metode mai eficiente de abordare si convingere. Poate sotul ei e bolnav, poate si-au pierdut casa, poate, poate... Oare de ce nu lasa ziua copilul la gradinita si sa lucreze, chiar si pe salariul minim pe economie, sau poate o face, dar situatia e asa de disperata incat nu are de ales.
 
Ce sarbatori o fi avut micutul din carucior?
 
Toata noaptea m-am intrebat cum as putea sa o ajut. Cum as putea sa il ajut pe copilul ei? De ce nu m-am dus la ea sa ii ascult povestea? De ce nu mi-a trecut prin cap in momentul respectiv sa merg sa vorbesc cu ea? Ce o fi fost in capul meu? Regret nespus de mult!

Sotul meu nu i-a dat nimic, e impotriva cersetoriei si convins ca sunt naiva si multi profita din cauza asta. Eu consider ca si daca am fost pacalita de multe ori, daca am reusit sa ajut macar un on cinstit atunci a meritat efortul. Oricum sunt constienta ca banii mei nu ar fi ajutat-o decat pe moment, de aceea ma tot intrebam ce as putea sa fac sa o ajut pe termen lung.

Ce ar fi trebuit sa fac? Sa anunt politia sa verifice si sa ii ia copilul? Sa il dea in plasament? Nu as face asta niciodata si eu sunt mama, nu as putea sa imi dau copilul, in plus in Romania copiii dati in plasament sunt abuzati frecvent iar la 18 ani ajung pe strazi, ai nimanui.

Ma gandeam ca mi se putea intampla si mie oricand, moare sotul, banca imi ia casa (nu imi permit sa platesc singura rata), daca Doamne fereste m-ar da afara dupa ce m-as intoarce la servici ce as face? Cum m-as descurca? Mi-as cauta altceva, desigur, m-as muta intr-o garsoniera cu chirie si as ramane singura cu 2 copii. Du-i si ia-i de la cresa si respectiv gradinita si cu inca un gram de ghinion reteta-i gata: nu m-as mai putea descurca singura si as ajunge in situatia ei. Mai mult ca sigur ca la cersit nu m-as descurca.

Regret, regret, regret atat de mult ca nu m-am dus la ea sa ii ascult povestea, poate cine stie, impreuna cu voi as fi putut sa o ajut, sau  sa o indrum spre vreo asociatie care poate face asta. Sa fi dat dovada de omenie si nu de egoism? De ce nu mi-am ascultat inima? Mereu o fac.

De fiecare data cand o sa merg la Cora Lujerului o sa o caut cu privirea, in parcare, pe mama care puteam fi eu, sau tu! Sper sa o gasesc, sa mai primesc o sansa! Sunt vinovata de indiferenta, ma simt mica si rea!
 
Desigur, donez si sustin anumite asociatii si proiecte caritabile (atat cat pot) dar e cu totul altceva cand poti actiona chiar tu, sunt rare momentele in care simti ca ai fi putut schimba ceva.

Pana o voi reintalni ,pe ea sau pe altcineva asemenea ei, o sa ma interesez cum e mai bine sa procedez, ce as putea sa fac in asemenea situatii, unde sa o trimit, cum sa o ajut, daca aveti idei, va rog nu ezitati sa imi dati si mie un pont.

joi, 17 aprilie 2014

Viena - o destinatie mereu potrivita pentru familiile cu copii

Viena va ramane mereu in sufletul meu. Un oras micut dar atat de frumos, prietenos si artistic, incat nu numai ca m-as intoarce acolo oricand, cu drag, ci chiar as locui acolo. De fiecare data cand vizitez locuri noi imi place sa le iau pulsul, sa simt oamenii si stilul lor de viata, sa ma las imbatata de miresmele locale si ametita de forfota si agitatia din zonele aglomerate. La finalul fiecarei vacante imi pun mereu aceeasi intrebare: mi s-ar potrivi locul asta? As putea trai aici?

Ei bine, raspunsul meu pentru Viena este DA. Daca nu ati vizitat acest oras inca, va sfatuiesc sa o faceti si nu veti regreta. Este o destinatie urbana mai mult decat potrivita si pentru familiile cu copii si pentru o vacanta romantica in doi, insa nu as da acolo o petrecere a burlacilor (nu e locul potrivit pentru distractie, pentru asta avem Praga :) )

Avantajele pentru familiile cu copii ar fi urmatoarele:

1. Preturi accesibile la alimente si mancare foarte buna, puteti intra in orice bistro sau restaurant cu incredere, veti fi intampinati de un personal cu maniere deosebite si mancare gustoasa.
 
2. Este aproape, deci puteti merge atat cu masina cat si cu trenul.
 
3. Ofera o gama larga de activitati pentru copii: Gradina Zoologica este extraordinara, Muzeul Palat Schonbrunn include si un muzeu pentru copii unde acestia se pot juca si pot fi imbracati in diferite personaje, tot aici veti gasi si expozitia de calesti imperiale si niste gradini superbe unde puteti asista la apfelstrudel show, palatal lui Sissi (Hofburg, unde ii veti putea admira obiectele personale, descoperi stilul ei de viata si savura in acelasi timp povestea intriganta si trista a imparatesei), exista si un acvariu si sa nu uitam de parcul de distractii Prater (incercati sa nu va cazati in zona parcului de distractii sau sa va plimbati pe acolo noaptea, e singura zona care mi s-a parut periculoasa din Viena), mai avem si Haus der Musik, un muzeu putin altfel al muzicii, unde veti descoperi o simulare a zgomotelor pe care bebe le aude in burtica, multe jocuri interesante si veti putea chiar incerca rolul de dirijor.
 
4. O gama larga de activitati pentru o zi romantica perfecta: puteti incepe prin vizitarea expozitiei de fluturi (smeterling haus), apoi cu muzeul Albertina (o colectie privata de tablouri originale Picaso, ocazional si alti artisti precum Monet, Durer, Rubens, Michelangelo), un pranz romantic, cele 2 palate amintite mai sus, un spectacol la renumita opera din Viena (e un must) si pentru final recomand o cina sau un strudel cu mere in Donauturm (un restaurant la inaltime, in varful unui turn de observatie, respaurantul se invarte foarte, incet incat veti observa doar ca s-a schimbat privelistea in timp ce mancati)
 
Orasul e plin de alte muzee (precum cel de istorie, de stiinte naturale, muzeul de tehnologie etc) iar seara strazile pietonale centrale se umplu de artisti care fac demonstratii: muzica si dansuri aborigene, muzica clasica, animatori costumati etc. Majoritatea bistrourilor sunt intime si placute, oameni foarte politicosi. Un oras preponderent cultural si civilizat.
 
In apropierea orasului exista si un outlet Parndorf unde puteti gasi reduceri substantiale la haine si parfumuri renumite (din Viena puteti ajunge cu un autobuz care va lasa chiar in parcarea outletului ).
 
Targul de Craciun din Viena e si el spectaculos si din pacate biletele la concertul de anul nou sunt aproape imposibil de obtinut deoarece se vand pe baza de tombola, datorita numarului exorbitant de solicitari.
 
Preturile la hoteluri sunt accesibile, iar conditiile mult mai bune decat in alte orase (precum Barcelona, sau Paris), in plus orasul e foarte mic si nu aveti de ce sa va cazati in centru.
 
Nu am ce sa va spun mai mult, trebuie sa vedeti cu ochii vostri.
 
Sursa fotografiei.

marți, 15 aprilie 2014

La ce varsta introducem perna in timpul somnului?

Pe la un an si jumatate, cand a inceput sa se catere la noi in pat, Vladut a facut cunostinta cu perna si am observant ca ii place. Ii dadeam perna doar la somnul de dupa-amiaza pentru ca stiam ca exista riscul deformarii coloanei. Acum, de cand l-am mutat in patul mare i-am lasat fara sa imi dau seama perna si pe timpul noptii (cam de vreo 4-5 zile).
 
Cand  mi-am dat seama, m-am documentat si ma gandesc sa i-o scot macar pana la 3 ani, dar odata ce a gustat din fructul oprit nu stiu daca ne mai putem intoarce la vechiurile obiceiuri :(
 
La ce varsta introducem perna in timpul somnului?
 
Specialistii spun ca pana la varsta de 2 ani copiii nu au nevoie de perna. In plus, ei nu vor sti ce pierd daca nu le aratati, nu isi vor dori perna daca nu stiu ce este.
 
Chiar si dupa implinirea varstei de 2 ani, medicii recomanda somnul copiilor fara pernuta, daca acestia dorm bine fara ea, prin urmare nu ar trebui sa ne grabim cu utilizarea ei.
 
Un alt indiciu (in afara varstei)  dupa care ne putem ghida pentru alegerea momentului introducerii pernei este cel al perioadei cand se face mutarea din patul de bebelus in patul normal. Explicatia ar fi ca daca bebe e suficient de dezvoltat sa nu cada din pat, este suficient de dezvoltat si pentru a nu se sufoca in perna.
 
De ce suntem tentati sa folosim o pernuta pentru copilul nostru?  
 
Pentru ca ni se pare ca folosind-o, bebe va avea un somn mai odihnitor si confortabil, in plus, atunci cand e racit, folosirea pernei usureaza respiratia si previne infundarea nasului in timpul somnului. De cele mai multe ori parintii introduce perna, fara ca bebe sa isi fi manifestat dorinta de a o folosi.
 
Care sunt riscurile folosirii pernei la bebelusi si copiii mici?
 
Alegerea momentului in care incepem sa folosim pernuta este foarte importanta tocmai pentru ca pana la un anumit grad de dezvoltare, folosirea acesteia poate avea efecte negative asupra sanatatii copilului.
 
Un prim risc ar fi cel de sufocare in timpul somnului, insa acesta este inlaturat odata ce bebe poate sta in fund si se poate intoarce de pe o parte pe alta.
 
Cel de-al doilea risc, este posibilitatea modificarii posturii coloanei, fapt ce va fi observant cu usurinta (teoretic) de medicii pediatrii cu ocazia controalelor periodice.
 
De ce majoritatea seturilor de lenjerie pentru patut includ si perna?
 
Pe asta nu am inteles-o niciodata, de ce contin seturile de bebelusi perne si pilote, din moment ce folosirea lor incepe sa fie permisa in momentul mutarii copilului in pat normal? Prin urmare pilota nu o veti putea folosi niciodata deoarece va fi prea mica pentru un pat normal.
 
Ce nu inteleg defapt este de ce se permite productia de perne si pilote pentru bebelusi din moment ce sunt contraindicate de toti medicii pediatri? La fel si cu premergatoarele (mai putin cele de impins, fara scaunel/support pentru fundulet) si majoritatea port bebe-urilor, care sunt contraindicate de medicii ortopezi . Daca sunt asa daunatoare de ce se fabrica si se vand pe banda rulanta? Mai ales ca vorbim de sanatatea bebelusilor!
 
De cand sunt  mamica mi-au atras atentia o gramada de jucarii periculoase, sau scaunele de masa (cele accesibile ca pret se clatina numai cand pui mana pe ele, nu vreau sa stiu ce se intampla cu un copil care se mai si zbate in timpul mesei, cunosc un caz in care bebe s-a rasturnat cu tot cu scaun pe gresie in bucatarie si s-a lovit urat de tot la cap, stiti ca sunt totusi destul de inalte), se presupune ca mai ales produsele pentru bebelusi sunt facute dupa anumite standarde de siguranta si testate si atunci ma intreb cum de scrie pe aceste produse ca sunt conforme cu standardele de singuranta, cum se permite vanzarea lor daca nu sunt sigure pentru bebelusi?
 
Sursa fotografiei

luni, 14 aprilie 2014

Pocoyo si primele wall art-uri

Si pentru ca v-am povestit de masinuta spatiala nazdravana (tutitu), tin sa va informez ca Vladut a facut o noua descoperire, de data aceasta singurel: Pocoyo.
 
Mititel, vessel si inventiv, Pocoyo le prezinta prichindeilor, alaturi de prietenii sai elefantul si ratusca o multime de activitati imbogatite de ingredientul secret: imaginarul. Copiii pot descoperi o lume magica si atractiva, plina de aventuri.
 
Invatam imreuna: culorile, numerele, informatii despre mediul inconjurator (ieri Pocoyo ne-a invatat ca omida se transforma in fluture).
 
Ooooof, ce ne mai plac desenele.



In curand as vrea sa ii prezint acuarelele, nu stiu daca nu e prea mic, la capitolul markere "lavabile" ne-am descurcat binisor, au aparut primele desene pe pereti.

Aveti mai jos un avion (ignorati umbra daca se poate :)) .



Iar aici o masinuta.



Ultima nu a vrut sa imi spuna ce reprezinta :)

 
Iar pentru incheiere o provocare: voi stiti ce e in imaginea de mai jos? Va dau un indiciu: se mananca! Sunt e-urile copilariei noastre, asta pe langa guma turbo, sucul de "fructe" de la tec si jeleurile mov cu gust de strugure :))  Cum se numeste desertul din imagine ?  Tin sa mentionez ca se mai gaseste inca in magazine si inclusiv ambalajul e acelasi.


sâmbătă, 12 aprilie 2014

Top 3 defecte pe care Vladut le are de la mine :(

Nu stiu daca "defecte" e neaparat cuvantul potrivit, de fapt sunt sigura ca nu e, dar nu am gasit altul mai bun cu care sa il inlocuiesc. La pachet cu perpetuarea speciei vine si perpetuarea defectelor, spun asta pentru ca bagajul genetic cu care pornim la drum este burdusit atat de lucruri care ne vor face viata mai usoara, cat si de lucruri care pacra o ingreuneaza, lucruri care ne predispun la repetarea "greselilor" parintilor nostri si implicit, care ii predispun pe copiii nostri la repetarea greselilor noastre.
 
Am pus intre ghilimele cuvantul "greseli" pentru ca viata nu este un calcul mathematic, pentru mine nu exista greseli ci doar alegeri si rezultate. Nu de putine ori m-am surprins gandindu-ma inutil cum sa il ajut pe Vladut sa nu faca la fel ca mine sau cum sa il "corectez" sa nu fie ca mine, e o pierdere de timp. In schimb, o sa ii prezint si cultiv toate valorile pe care le cunosc si o sa il las pe el sa faca propriile alegeri cu valorile pe care le-a dobandit, iar daca va face aceleasi greseli ca si mine, vor fi altele noi, vor fi greselile lui (are si el dreptul sa gresasca), rezultatul propriilor actiuni, in fond suntem indivizi diferiti si trebuie sa isi traiasca viata, nu sa o traiesc eu in locul lui. O sa ii accord libertatea de care are nevoie.
 
Observandu-l pe Vladut mi-am dat seama ca face anumite lucruri exact asa cum faceam si eu cand eram mica. Majoritatea lucrurilor le-a invatat singur, de frica sa nu gresasca in fata mea, sau a altor persoane. Prima oara s-a ridicat in picioruse cand eram cu spatele, apoi se ridica doar cand ieseam  afara din camera, asta pana cand a capatat siguranta si a inceput sa "se dea mare" cu ce stie sa faca. La fel a facut si cu: primii pasi, urcatul si coboratul scarilor, saritul, lovitul mingei, recitatul poeziilor (le repeta in soapta, singur, pana cand se asigura ca le stie si abea apoi le spune, le invata singur, chiar daca are doar 2 ani).
 
Am facut si un mic experiment. Intr-o zi incercam sa il invat sa se dea jos din patut prin gaurica cu fermoar de la capat. Era ca un animalut care nu vroia sa iasa din cusca. Tati ii tot explica cum sa faca, dar el nimic, se apropia de iesire si apoi fugea in capatul celalalt. Tati insista. Mi-a venit o idee. I-am explicat lui tati ce credeam eu (ca nu vroia sa incerce prima oara in fata noastra ceva ce nu era sigur ca ii va reusi, iar tati insistand sa il ajute, nu facea altceva decat sa puna presiune, sa ridice miza) asa ca l-am rugat sa iasa putin din camera, apoi m-am uitat la Vladut si i-am spus: "Uite, mami isi pune mainile la ochi si nu mai vede nimic" si m-am prefacut ca imi acopar ochii, apoi am zis: "Nu mai vad nimic, Vlad esti acolo?". In mai putin de 30 de secunde Vladut a iesit din patut si dupa ce a reusit mi-a zis "Mami uite, a iesit prin gaurica". Apoi, m-a mai pus de cateva ori sa imi acopar ochii, dupa care au inceput si demonstratiile, l-am chemat si pe tati si a facut un adevarat spectacol si in fata lui. Toata ziua a intrat si a iesit prin gaurica, fericit nevoie mare.
 
Tin minte o intamplare de cand aveam 7 ani, m-am trezit intr-o dimineata devreme de tot, inainte sa se trezeasca toata lumea, special ca sa invat sa merg pe bicicleta, fara sa ma vada nimeni si fara "ajutorul" lui tata, care mie nu imi parea a ajutor ci a presiune. Imi amintesc foarte bine ca m-am chinuit sa iau bicicleta, nici nu stiu cum am reusit fara sa imi cada in cap, locul ei era undeva sus si nu ajungeam la ea decat daca ma ridicam pe varfuri. Daca inchid ochii si acum pot simti relaxarea si usurarea pe care am trait-o cand nu mai era tata in spatele meu, ma simteam libera si usoara, simteam ca pot face orice atunci cand nu sunt privita.
 
Si dintre toate defectele mele, tocmai pe asta a trebuit sa il dobandeasca si Vlad, tocmai pe cel din cauza caruia mi s-a parut ca am pierdut multe oportunitati in viata, tocmai pe singurul care m-a facut sa imi para viata mai grea decat este de fapt: lipsa de incredere in sine, sub presiunea privitorului. Am o gramada, de ce nu puteai si tu, Vladut, sa iti alegi altul in locul acestuia?
 
Asadar, iata topul celor mai regretate 3 defecte pe care le are de la mine:
 
1. Lipsa de incredere in sine, sub presiunea privitorului,
2. Tendinta initiala de a refuza orice i se propune (revine asupra deciziei, isa initial totul e NU),
3. Un tic enervant (isi racaie cu unghiutele degetele si isi face pielite pe marginile ungiilor, pe care apoi le smulge).
 
De la tati are nervisorii si spiritul critc "Nu asa mami, nu e bine", lucrurile trebuie sa fie asezate sau facute intr-un anumit fel ca sa fie el multumit, dar astea nu ma deranjaza pentru ca nu le are de la mine, ma simt oarecum vinovata pentru clasamentul Top 3.
 
In plus, nu am scapat nici eu complet de ele, cum as putea sa il ajut pe Vladut daca nici eu nu stiu cum sa fac asta?