Pagini

miercuri, 26 februarie 2014

Cu mine sau cu bona?

Astazi mergem la controlul de 2 ani, ca de obicei am emotii pentru proba de foc: proba cantarului. Vladut a avut 2500 grame si 47 cm cand s-a nascut (nascut la termen) si de acolo obsesia mea  cu cantarul si ca sa punem si cireasa pe tort e si foarte mofturos la mancare. Cred ca a fost o lectie (asta cu nemancatul) dar se pare ca tot nu am invatat-o. Tot mai vreau falcute, bucute si pliuri la picioruse. Am inteles ca n-o sa le primesc de la Vladut (n-a avut nici o cuta pe piele :(  ), dar macar de la fratiorul lui :) Sunt o visatoare.
 
La un an m-am intors la servici, pentru ca din pacate nu m-as fi descurcat financiar sa stau 2 ani cu el. Am apelat la serviciile unei bone si din ziua 1 am regrete si remuscari. Nu ma gandesc decat ca i-ar fi fost mult mai bine alaturi de mamica lui.
 
Nici nu am inceput bine serviciul ca l-am si gasit cu funduletul rosu si culmea in weekend, cu mine ii trecea, luni seara era iar rosu si am tinut-o tot asa (ii spuneam bonei in fiecare zi acelasi lucru  si  bona se jura ca il schimba si il spala des). E fata buna bona, la capitolul rabdare nu are egal, il iubeste mult si toata ziua se prosteste cu el. Singura buba e cea cu funduletul. Chiar imi place de ea (nu e foarte desteapta dar are o inima mare si baiatul meu se simte foarte bine cu ea) . Ar mai fi ceva, e cam dezordonata, nu prea e gospodina, dar am zis ca fac eu un sacrificiu si strang dupa ei cand vin de la servici pentru ca baiatul meu o place.
 
Ne-a fost foarte greu sa acceptam un strain in casa noastra, mai ales ca trebuia sa ii explic tot, de la cum sa curate dovleceii si sa scoata samburii din mar, pana la cum sa spele tetinele. Prima oara cand i-a facut mancare lui Vlad mi-a venit sa ma urc pe pereti. Ii pusese in piure marul cu cotor cu tot, cu seminte cu tot, legumele nu prea fierte, nu stiu nici acum cum mi-am pastrat calmul (si ii aratasem de vreo 3 ori cum se face, am zis na, o fi avand emotii). Dar pentru ca e fata buna si stiam ca are si o situatie dificila, am avut rabdare cu ea si am stat amandoua 3 luni acasa, am invatat-o tot ce ar trebui sa stie o bona. (mie imi place sa cred ca i-am facut un bine, ca o sa poata sa lucreze ca bona si la alte familii de acum in colo, ea probabil ma crede o nebuna, cu observatiile mele cu tot :))) ).
 
Pana si la capitolul observatii si atentionari am ajuns sa ne intelegem. La inceput am avut o cearta urata cu ea pe tema asta, nu intelegea de ce ii fac observatii zilnic, credea ca am ceva cu ea si se apucase sa tipe la mine (tot ea) ca daca nu imi place cum isi face treaba sa o schimb ca ea isi gaseste altceva. Nu am tipat o data la ea, m-am straduit sa ii explic totul, cand puteam sa iau o bona care stia deja toate lucrurile astea, insa de dragul ei am facut un efort. Mi-a parut rau ca nu a fost apreciat efortul meu si ca ea nu simte lucrurile astea, ci ca pentru majoritatea angajatilor ma vede sefa ei, in timp ce eu o vad ca o persoana care il iubeste si are grija de baiatul meu. I-am raspuns doar ca imi pare rau ca nu ne intelegem si ca daca ea asa considera ca e mai bine... Apoi tot eu am fost jenata de penibilul momentului cand m-a sunat sa isi ceara scuze pentru iesire. Nu ne-am mai certat de atunci.
 
Am luat-o a doua zi deoparte si I-am explicat ca eu fac acele observatii ca sa fiu eu multumita, o platesc si mi se pare normal ca daca vreau sa faca lucrurile intr-un anumit fel sa ii spun si am intrebat-o: tu daca ai fi fost in locul meu si nu ti-ar fi placut cum face bona cutare sau cutare nu i-ai fi spus? Apoi i-am spus ca eu am incredere in ea si ca observatiile nu au legatura cu persoana ei ci cu faptul ca sunt mama si vreau ca baiatul meu sa fie ingrijit asa cum consider eu: mama lui, ca e mai bine. I-am mai explicat ca daca o sa se supere de fiecare data cand ii spun ca mi-ar placea sa faca lucrurile altfel, nu o sa mearga pentru ca nu o sa fiu nici eu nici ea multumita. I-am spus, nu le lua ca pe niste observatii nu neaparat ai facut tu ceva gresit, pur si simplu eu vreau altfel. A parut ca a inteles si de atunci a respectat si indicatiile pe care i le lasam.
 
Acum de exemplu ii spunea lui Vladut asa :"mama nu te poate lua in brate ca plange bebe din burtica", atunci normal ca i-am spus ca nu vreau ca Vladut sa stie ca din cauza lui bebe eu nu mai pot face o gramada de activitati cu el,(activitati care lui ii fac placere) pentru ca atunci o sa fie gelos pe fratiorul lui. Ci o sa ii spunem ca acum e baiat mare, ca a crescut si mami nu mai poate sa il ridice sau ca pur si simplu nu imi da voie doctorul, fara sa il includa pe bebe.
 
Incepusem sa accept chiar si chestia asta cu funduletul rosu pentru ca vedeam ca il schimba si il spala si ma gandeam, "ma nu l-o putea spala ea mai bine, el si asa e sensibil". Toata lumea imi spunea ce norocoasa sant ca nu il cearta sau bate sau ca nu imi fura din casa. Mie nu mi se parea normal sa gandesc asa, nu e doar un fundulet rosu, e funduletul copilului meu si nu vreau sa aiba niciun discomfort. Eu sunt omul care gandeste "SE POATE" si nu merg pe premise ca se poate si mai rau sau capul plecat sabia nu-l taie. De ce sa merg pe idea ca se poate si mai rau cand eu sunt convinsa ca se poate si mai bine cu un minim efort.
 
In fine, am luat-o, am invatat-o, ne-am acceptat una pe cealalta, cand ce sa vezi: din cauza ca doctorul m-a consemnat la pat, a trebuit sa il chem pe tata sa stea cu noi pana nasc, pentru ca trebuia sa ma ajute cineva sa am grija de Vladut dupa ce pleaca bona (sotul meu lucraza pana tarziu). Si ghiciti ce: de cand e tata cu ea (cam de o luna) vladut nu a mai avut nici macar o data fundul rosu. Cam cum credeti ca ma simt? Ce concluzie ar trebui sa trag? Ca nu exista bunavointa?
 
Si cand ma gandesc la faptul ca maine poimanie o sa faca si fratiorul lui un an si o sa trebuiasca sa ii arunc iar in bratele altcuiva, mi se ineaca toate corabiile. Nu vreau sa imi abandonez copiii! Vreau sa fiu langa ei, sa fiu eu cea care ii alina si care are grija de ei, care ii invata sa faca la olita, sa vrbeasca, sa numere. Numai o minune ar putea face ca eu sa nu trebuiasca sa incep serviciul, sau sa lucrez de acasa, sa imi permit "luxul" de a-mi creste singura copiii.
 
Voi ce credeti? Cu mine sau cu bona? Daca ati putea ati sta cu copiii acasa?

marți, 25 februarie 2014

A cazut in cap! Ce facem?


In cazul in care se intampla, vreau sa stiti ca si celor mai vigilente mamici li se poate intampla ca bebe sa cada. Datorita faptului ca bebelusii au capul mai greu, acestia vor cadea de cele mai multe ori in cap.
 
Pe principiul: e mai bine sa evitam decat sa tratam, o sa incep prin a enumera cateva masuri de precautie:
 
 
  • Nu ne vom indeparta de nou nascut decat cand acesta este asezat in siguranta in patutul lui
  • Nu ne vom indeparta de bebelus atunci cand acesta se afla asezat pe masa de infasat (atentie mare! Unii bebelusi incep sa se rostogoleasca de pe o parte pe alta inca de la varsta de 2 luni, iar la aceasta varsta cazaturile sunt periculoase).
  • Ne vom asigura ca nivelul la care este montata salteaua corespunde cu varsta bebelusului (pe masura ce va creste vom cobora salteaua)
  • Vom folosi intotdeauna sistemele de siguranta cu care sunt prevazute: caruciorul, scaunul de masa, scoica, scaunul de masina, balansoarul etc. (chiar daca ne aflam langa bebe).

Este foarte important sa nu ne alarmam! In loc sa pierdem timp pretios gandindu-ne cum s-a putut intampla una ca asta, primul lucru pe care ar trebui sa il facem este sa ne gandim cum a cazut bebe, in ce pozitie si daca a plans imediat.
 
Daca a cazut si nu a plans deloc sau a plans dupa o pauza mai lunga (de ex un minut), daca a vomat cu jet sau a facut convulsii, atunci sunati la urgente, e posibil ca bebe sa fi suferit o lovitura mai puternica la cap si sa fi fost inconstient.
 
Daca bebe a plans imediat nu trebuie sa va faceti probleme deoarece, de cele mai multe ori cazaturile in cap ale bebelusilor de la o distanta de 50-60 cm fata de sol, pe parchet sau covor, nu au complicatii sau urmari in dezvoltarea neurologica a bebelusului, este bine totusi sa il vada un medic pediatru, mai ales daca a cazut perpendicular pe sol si i s-a indoit gatul cand a cazut.
 
E foarte important sa va amintiti detaliile si sa povestiti pediatrului totul exact asa cum s-a intamplat.
 
Va trebui sa il urmarim pe bebe cateva zile daca:
-          are o pupila mai mare si una mai mica,
-          face convulsii,
-          varsa cu jet,
-          pentru copiii mai mari: tuburari de vedere/vorbire/mers.
 
Nici noi nu am scapat, baietelul meu a cazut din carucior (in jurul varstei de 5 luni cand nu statea inca bine in sezut) direct in cap. Tin minte patania de parca ar fi fost ieri. Il pusese mama in carucior (nu si-a dat seama ca spatarul era ridicat, noi tocmai invatam sa stam in fundulet) si m-a strigat sa merg la el.
 
Eu eram cu fata la el, la un metru distanta si de aceea nu l-a mai legat. Am apucat sa fac un pas, atat, bebe s-a aplecat peste margine si a cazut cu capul inainte. Desi eram atat de aproape, nu am apucat sa fac nimic, totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.
 
Am luat repede bebelusul in brate, am lasat rusinea deoparte si am sunat-o pe doctorita. Eram bulversata, macinata de vina si plangeam in hohote. Doctorita m-a calmat si mi-a spus:
 
- Linistiti-va, nu mai plangeti, toti copiii au cazut cel putin o data cand erau mici, fiti sigura si eu si dumneavoastra, acum spuneti-mi cum s-a intamplat.
 
In mintea mea nu era decat un singur lucru: cum am putut permite sa se intample asa ceva si faptul ca poate ceilalti copii despre care vorbea nu erau atat de mici cand au cazut.
 
M-a intrebat asa: daca a plans imediat, daca a varsat, de la ce distanta a cazut bebe, in ce pozitie, daca i s-a indoit gatul cand a cazut, daca s-a lovit si in alta parte, daca a cazut pe parchet sau pe gresie, daca are cucui, apoi mi-a spus sa stau linistita ca de cele mai multe ori astfel de cazaturi raman fara urmari. Mi-a mai spus ca nu e nevoie sa il vada neaparat un doctor pe bebe, ci sa il urmresc eu.
 
Eram in stare sa ma urc in avion si sa fiu a doua zi cu el la consultatie (noi eram la bunici), insa doctorita mi-a spus ca nu e cazul. Totusi, pentru linistea mea, am pierdut si o dupa-masa la urgente pediatrice.
 
O experienta traumatizanta, mai ales ca eu credeam ca sunt singura mama careia i s-a intamplat asta. Mama si ncio alta mamica nu vorbeau despre asta, nu auzisem pana atunci sa li se fi intamplat si altora. Dupa ce am patit-o, am vorbit cu mama care mi-a spus ca  m-a gasit dormind pe jos la 3 luni, apoi cu verisoarele mele care au avut experiente similare si cu vreo 4 vecine care nu scapasera nici ele de trauma cazaturii.
 
Din cate am povestit cu pediatra am inteles ca a fost mai bine ca am vazut cum s-a intamplat exact, pentru ca am putut sa ii ofer toate informatiile de care a avut nevoie.
 
Am mai patit-o o data, cand Vladut avea un an si jumatate, tocmai scapasem de o diaree si din cauza deshidratarii nu isi mai tinea echilibrul asa bine. El mergand bine deja de cateva luni, nu mai eram obisnuita sa stau cu mana pe el la fiecare pas (abia dupa micul accident mi-am dat seama ca de fapt bebe al meu isi pierdea echilibrul). S-a impiedicat de ceva, a cazut si a dat cu capul de calorifer. Cand l-am ridcat avea sange pe toata fata. Isi sparsese arcada.
 
L-am luat repede l-am curatat cu apa, apoi am pus betadina si baneocein pudra. Sangerarea s-a oprit imediat ce am pus baneocin. Apoi l-am mai spalat o data sa vad cat de rau era. Avea o taietura mica (cam 1 cm) sub spranceana. Am pus comprese cu gheata si am apasat (ca sa nu se umfle). L-am dus la cea mai apropiata clinica ce avea urgente pediatrice, sa vad daca are nevoie de copci.
 
Eu, obisnuita cu pediatra noastra, m-am apucat si i-am povestit totul doctoritei de garda, incepand cu episodul de diaree. Pe langa faptul ca nu i-a facut nimic, acesta minunata doctorita nu ma credea. Ma tot intreba cum a cazut asa din senin si de unde a cazut. Eu tot repetam ca a cazut din picioare, iar ea o tinea pe  a ei:
- Bine bine, din picioare, dar de unde.
 
Eu:
- De nicaieri, de pe jos.
 
Ma intrebam daca o sa sune la protectia copilului dupa ce plec. Ne-a facut trimitere la neurolog si atat. Nici nu l-a consultat, a spus ca ea nu are ce sa faca.
 
Nu voi intelege niciodata cum asemenea oameni se pot numi medici. Am sunat-o pe pediatra noastra, i-am povestit si a spus sa stau linistita ca probabil e deshidratat, sa il urmaresc 2-3 zile daca isi mai pierde echilibrul si doar daca nu isi revine sa il duc si la un neurolog. A doua zi evident ca Vladut nu mai avea nimic.
 
Ca o concluzie: cel mai important este sa fim cat mai calme si lucide in situatii de criza, pentru a putea acorda primul ajutor.  
 
Mare atentie cand va alegeti medicul pediatru, daca nu are incredere in voi sau vi se pare ca nu va asculta, atunci mai bine altul. De comunicarea si increderea intre parinti si medicul pediatru depinde sanatatea copilului.

luni, 24 februarie 2014

L-a luat pe NU in brate. Sa il trimitem si noi in vacanta.

Implinim 2 ani, nu stiu cum am ajuns aici, dar timpul a trecut si baiatul meu e mare. De cateva zile ne confruntam cu ceva nou, inca nu prea stiu cum sa ii fac fata.
 
Vladut e genul de copil care si-a impartit totdeauna jucariile cu alti copii, care ofera jucaria lui altui copil chiar daca nu mai are alta, mancarea la fel (fara sa il fi invatat eu, pur si simplu asa e el), tocmai de aceea primele lui crize de independenta m-au luat prin surprindere.  Initial m-am speriat, am crezut ca are ceva, ca l-a fortat bona sa faca ceva ce nu vrea, sau ca s-a speriat de ceva, dar crizele se inmulteau, motivul era intotdeauna diferit insa manifestarea aceeasi: “nu vrei!”
 
Mai tineti minte povestea “fetita care l-a luat pe nu in brate” ? Cam acolo suntem si noi.
 
Nu vrea sa ii schimb pampersul, nu mai vrea sa stea pe olita, nu vrea sa il spal la fund, sa faca baie sau sa ma lase sa il imbrac si activitatile par sa se inmulteasca.
 
Intotdeauna debuteaza cu un “Nu vrei!” hotarat, apoi rastit si daca incerc sa il imbrac cu forta incepe sa tipe, sa planga si sa se tavaleasca, oricum nu reusesc pentru ca nu sta. Mi-e practic imposibil sa il oblig sa faca ceva ce nu vrea. Daca il las in pace se calmeaza. I-am explicat frumos ca daca nu face la olita si nu ma lasa sa il schimb i se inroseste funduletul si il ustura, il intrebam: “Vrei sa te usture funduletul”, el:”Nu”, eu: “Atunci hai sa ne imbracam, uite, imbraca-te tu singur” el:”Nu vrei!”.
 
Singura metoda care pare sa functioneze este cea cu distrasul atentiei, ii dau o jucarie in timp ce il imbrac, dar nu imi iese de fiecare data si am senzatia ca in felul asta nu rezolv problema ci o ocolesc.
 
Am citit decateva articole pe tema asta si majoritatea spuneau acelasi lucru: nu ceda, lasa-l sa planga, dar in cazul nostru nu prea am cum, pentru ca el se opreste daca e lasat in pace. Ce sa fac sa il leg de olita? Cum sa ii arat ca el trebuie sa ma asculte pe mine si nu invers? Pana la urma tot se imbraca (dar asta dupa o jumatate de ora de stat infundul gol).
 
De obicei ii spun: am inteles, nu vrei sa te imbrac, dar tu ce vrei? De cele mai multe ori nu imi raspunde, insa cateodata imi spune: “vrei fundu gol”.
 
Tot citind am inteles ca e o varsta dificila, incepe sa i se contureze propriul eu, sa isi dea seama ca poate sa faca anumite lucruri, incepe sa se afirme. Mi-a placut foarte mult un articol al doamnei psiholog Eva Pirosca, pe care vi-l recomand:Parintii copilului care l-a luat pe nu in brate: ce sa faca?
 
Bun, acum stiu ca e normal, asa ca imi pun neuronii la contributie si caut cea mai buna abordare. Brusc imi vine in minte o intamplare de astazi dimineata: Vladut s-a dus ata la dulap sa traga afara hainele lui tati si tati s-a rastit la el si i-a spus ca nu e voie (inainte sa le atinga), derulez evenimentele din ultima saptamana si realizez ca: “nu e voie sa te urci acolo, nu sari pe canapea, nu e voie sa versi apa pe jos, nu e voie la sertare, nu e voie, nu face aia, tot timpul ”nu”.
 
Pai daca mami si tati spun mereu nu, iar eu am crescut, eu, copilul, de ce sa nu fac la fel? De ce sa fac ce vor ei cand pot sa spun si eu nu?
 
Incepand de astazi m-am hotarat sa il trimit pe “nu” in vacanta. E mai greu decat pare, dar nu imposibil. In loc de “nu e voie la sertar ca o sa te lovesti” o sa incerc variant fara negatie “o sa iti prinzi degetelele daca te joci acolo” sau “hai mai bine sa ne jucam cu kitty”. Un lucru e cert: domnul “nu” isi va lua o vacanta lunga!

vineri, 21 februarie 2014

Mofturosii la mancare!

 
Sunt fericita castigtoare a unui exemplar mofturos. Toate bune si frumoase pana cand vine ora mesei. Inca de cand era mic, Vladut respingea aproape orice era nou. Am incercat nenumarate metode: am facut pauza, apoi am incercat din nou, am insistat cu supa de legume (la sfatul pediatrei), jucarii la masa, trucuri si retete de la alte mamici si din articole de specialitate, pur si simplu nu a mers nimic. Mai mult decat atat, mesele noastre incepusera sa semene mai mult a lupte, iar de cele mai multe ori victoria era de partea lui Vladut.
 
De fapt stresul a pornit de la medicul pediatru, care imi spunea mereu ca, pentru a fi sanatos, trebuie sa manance zilnic cel putin 50 g de carne, nu stiu cate grame de legume, 120 ml suc de fructe, doua oua pe saptamana etc Cantitatea finala pe care trebuia sa o manance saracutul era undeva la 1,2 kg plus 2 biberoane de lapte. Niciodata nu a fost un mancacios, chiar mancand doar ce ii placea, noi ajungeam undeva la jumatate din cantitatea indicata, ce sa mai vorbim de gama variata de alimente…
 
Si uite asa nervi si stres ca nu primeste copilul suficiente alimente (era si putin sub ponderal in perioada aia), ma chinuiam degeaba si eu si el, pana la urma tot cat vroia el manca. La un moment dat (pe la un an) am oboist si l-am lasat o vreme sa manance numai cat si ce vrea el. Si surpriza: nu numai ca nu ne mai chinuiam niciunul, dar a inceput si sa ia in greutate incet, incet. 
 
Acum, la 2 ani, tot mofturos e, poti numara pe degete felurile de mancare pe care le accepta, dar in acelasi timp e sanatos si fericit. Cateodata ma intreb cum de nu se plictiseste sa manance mereu acelasi lucru.
 
Am vorbit si cu o prietena zilele trecute despre asta si mi-a povestit ca nepotica ei a mancat pana la doi ani numai supa de mere si lapte si e foarte sanatoasa, acum are 7 anisori (sora ei sta in Canada, iar medicul i-a raspuns asa “Care e problema? Sa manance supa de mere atunci”).
 
Cel mai mult imi placeau comentariile altor parinti experimenti (parintii mei, socrii, unchi si matusi etc): “Pai sigur, daca nu i-ai dat si altceva”, gaseau intotdeauna vinovatul, la fel si cand copilului nu ii placea de o anumita persoana: “pai sigur daca l-ai obisnuit numai cu tine”. Vreau sfaturi nu critici fara sens!
 
Comentariile prietenoase curgeau fara sa stie, (sau sa intrebe) cum am facut diversificarea sau ca noi avem o gasca de copii (si parinti) cu care iesim in fiecare zi.
 
Explicatiile oferite de mine nu erau bune niciodata, de fapt nici nu cred ca erau ascultate si modul in care si-au crescut ei copiii era singurul corect.
 
Revenind la subiect: am un copil mofturos, sanatos si fericit!

miercuri, 19 februarie 2014

Cum alegem medicul ginecolog?

Ai aflat ca esti insarcinata? Sau planifici asta? Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa alegi un ginecolog care te va consilia pe perioda planning-ului, va urmari sarcina si te va asista la nastere.
 
Alegerea trebuie facuta cu grija, fiind mai bine ca monitorizarea/urmarirea sarcinii sa se faca de un singur medic.
 
Iata cateva aspecte pe care le poti avea in vedere atunci cand alegi medicul ginecolog:
 
1.      Referinte/recomandari de la personae pe care le consideri de incredere si experienta profesionala
 
2.      Daca doctorul la care te-ai gandit lucreaza la o clinica privata asigura-te ca asista la nasteri (clinica e dotata cu o maternitate functionala, sau medicul lucreaza si intr-un spital de stat). De ce va spun asta? Pentru ca eu am avut surpriza neplacuta ca in saptamana 20 de sarcina sa aflu ca doctorita care ma monitoriza  nu asista la nasteri pentru ca lucra la o clinica privata ce nu avea sala de nasteri. Nu inteleg de ce a trebuit sa intreb eu, nici prin cap nu mi-a trecut ca cineva care nu asista nasteri ar putea monitoriza o sarcina. In saptamana 20 imi spunea sa stau linistita ca imi recomanda ea pe altcineva cu care sa nasc, dar ea poate sa ma monitorizeze in continuare, ce rost are sa merg sa stau la cozi prin spitale? Corect ar fi fost sa imi spuna de la inceput si sa aleg eu daca vreau sa imi monitorizeze sarcina in aceste conditii. Toate astea veneau de la o doctorita de care am fost multumita pana atunci.
 
3.      Un alt aspect este cel al spitalului/clinicii unde lucreaza. Intr-o clinica privata, nasterea poate fi costisitoare chiar si cu abonament. Va trebui sa alegeti intre confortul si curatenia din spitalele private si sectia de neonatologie a spitalelor de stat. Cele mai multe spitale private chiar daca au o sectie de neonatologie, vor trimite bebelusul cu salvarea, la un spital de stat in caz de urgenta (din lipsa de dotari sau personal pe partea de neonatologie), asta inseamna ca se vor pierde minute pretioase pana bebe va primi interventiile necesare. In spitalele de stat in schimb riscati sa il luati pe bebe acasa cu infectii virale.
 
 
4.      Poti lua in considerare si daca doctorul face personal ecografiile, sau doar le interpreteaza.  Una e sa citeasca  3 randuri pe o foaie, reprezentand concluziile altcuiva si alta cand il vede personal pe bebe in burtica si il poate examina din ce unghi doreste, face cate si ce masuratori vrea si trage propriile concluzii. In plus, e posibil sa te trimita in alta parte (alta clinica/spital) spentru ecografie, dupa care va trebui sa revii pentru interpretare. Asa vei face multe drumuri in plus pentru o ecografie.
 
5.      Daca doctorul este foarte aglomerat e posibil sa fie grabit la consultatii, sa nu iti dea informatii cand le soliciti, in plus, o sa obtii programari foarte greu, o sa astepti foarte mult pe holuri etc.
 
6.      Nici distanta dintre casa si cabinetul/spitalul unde vei merge la consultatii nu e de neglijat, deoarece spre sfarsitul sarcinii va trebui sa mergi la controale saptamanale.
 
7.      Un aspect mai putin important, insa care poate fi luat in calcul este daca doctorul tau lucreaza in mediul universitar (nu neaparat profesor, poate fi si asistent). Poate fi un avantaj  deoarece, sunt la curent cu tot ce e nou in domeniu, sunt obligati prin munca lor (sa faca studii, cercetari, sa participe la conferinte si congrese internationale, schimburi de experienta si practica in strainatate etc.)
 
8.      Nu in ultimul rand, este foarte important sa te simti confortabil cu alegera facuta, sa poti avea incredere in medicul tau.
 
9.      Si ca sa fim siguri, de ce sa nu cautam un pic si pe internet parerile altor paciente.
 
Acestea sunt criteriile pe care eu le-am avut in vedere, voi puteti sa tineti cont doar ce cele care vi se par potrivite. O sa va rog sa imi spuneti si voi daca v-ati gandit si la altele, pentru a completa lista.  Un alt articol pe aceasta tema: cum-gasim-ginecologul-potrivit

marți, 18 februarie 2014

Micul bandit

Ieri seara:
 
            -Tu ce esti fetita, sau baietel?
            - Baietel
            - Si mami ce e?
            - Fetita
            - Si tati?
            - Baietel
            - Dar Simona ce e?

Sta el, se gandeste parca un pic incurcat, apoi foarte vesel si spontan raspunde:

            - Fotomodel!

Simona e bona, se pare ca totusi il invata cate ceva :)))

 
In fiecare dimineata ceasul meu desteptator ma trezeste cu precizie la ora 08:30:
-          Mami, mami! Trezeste, mami! Mami n-auzi?
Buimacita de somn ii spun ca nu pot sa il ridic pentru ca nu imi da voie doctorul dar ca o sa il chem pe bunicu’ sa il ia din patut. Ce credeti ca face micul meu bandit?
 
Cand a auzit usa de la dormitor deschizandu-se, s-a trantit repede inapoi in patut si s-a prefacut ca doarme. Bunicul se uita mirat la mine si imi spune:
-          Cum sa il iau? Baiatul doarme
Ma ridic si spun:
-          Hai, vii langa mama in pat? Bunicul doar te ia si te aduce la mama.
Sa vezi si sa nu crezi, in mai putin de 5 secunde baiatul meu se agata de gatul bunicului, pregatit pentru giugiuleala de dimineata.
 
Cand i-am simtit manutele mici si moi pe obraji si m-a invadat mirosul de bebelus m-am topit toata. Cata fericire poate sa aduca un copil! Si cata dragoste sa daruiasca!
 
E smecher, timid, intelligent, galagios, face numai prostii: strica, murdareste, sparge, demoleaza, imprastie, imi poarta margelele si pantofii, imi ascunde cheile, e mofturos, lipicios, incapatanat, cateodata obraznic, are 2 ani, nu e copilul perfect, dar e perfect pentru mine!
 
 
Iar pentru voi, mamici de banditi si printese: puteti castiga un carucior, babycomfort a lansat un concurs nou, puteti participa la concurs aici .

Produsele cosmetice in timpul sarcinii si alaptarii


Este vorba despre produsele cosmetice pe care le folosim noi, mamicile. Da, e un aspect important deoarece simtul olfactiv al nou nascutului se dezvolta inca din uter intre saptamanile 11 si 15 de sarcina. Nou nascutul isi recunoaste mama dupa miros.
 
In primele saptamani, sau chiar luni de viata, este foarte important, daca nu cel mai important pentru dezvoltarea bebelusului, sa simta mirosul mamei. Acest lucru ajuta la crearea unei legaturi mai stranse intre nou nascut si mama, facilitand astfel alaptarea. Mai mult, mirosul tau il va ajuta pe bebe sa se linisteasca atunci cand plange, sau sa adoarma.
 
Majoritatea produselor cosmetice, mai ales parfumurile contin multe chimicale si toxine inhalate sau absorbite de voi prin contactul direct cu pielea, daca alaptati e posibil ca o parte din acestea sa ajunga si la bebe prin laptele matern.
 
Asadar, atunci cand ne alegem produsele cosmetice trebuie sa fim foarte atente. Atat in perioada sarcinii, cat si in perioada alaptarii este bine sa folosim cat mai putine cosmetice: o crema bio pe baza de vitamina A si E, un sapun care sa nu contina parfum si un deodorant stick sau roll on, ne sunt suficiente.
 
De asemenea, este de preferat ca deodorantul stick sau roll on ales, sa fie inodor  (fara miros), la fel si crema, pentru ca bebe sa se poata becura de mirosul tau si sa il poata recunoaste.

luni, 17 februarie 2014

WAHM România - Platformă online de joburi pentru mămici

Cate dintre noi, mamicile, nu ne-am dorit sa lucram de acasa? Sa avem un program flexibil, pentru a ne putea ingriji de sanatatea si educatia copiilor nostrii, sa nu pierdem momente pretioase din viata lor: primul cuvant, primii pasi, sa nu auzim primul “te iubesc mami” la telefon.
 
Cat de frumos ar fi daca am putea sa le facem pe toate langa copiii nostri.
 
Stiti ca de multe ori mamicile sunt fortate de angajatori sa se intaoca la locul de munca mai devreme, sub amenintarea pierderii postului in favoarea inlocuitorului (nelegal, dar din pacate real).
 
Zilele trecute o cunostinta mi-a vorbit despre un proiect ce are drept scop sustinerea mamicilor pentru a putea lucra de acasa, asa ca am hotarat sa investighez oportunitatea. Suna prea bine ca sa fie adevarat.
 
Proiectul este inca in faza incipienta, se strang inca fonduri pentru realizarea platformei online.
 
Mie mi s-a parut un proiect ambitios, urmarind si crearea de locuri de munca, prin infiintarea unei asociaţiii non-profit WAHM România, iar prin intermediul acesteia se organiza cursuri de calificare si de antreprenoriat pentru mamici. Tocmai de aceea m-am hotarat sustin proiectul scriind acest articol.
 
Mai multe informatii puteti gasi aici, aici si pe facebook
 
 
 
 

duminică, 16 februarie 2014

Este leganatul un obicei sanatos?

In Romania, acestui subiect i se da o importanta foarte mica si nu veti gasi un numar prea mare de articole pe aceasta tema.
Stiati ca sanatatea bebelusului poate fi pusa in pericol daca laganatul nu se realizeaza corect?
In alte tari mai dezvoltate parintii sunt informati inca din maternitate referitor la efectele daunatoare ale leganatului asupra creierului, fiind instruiti de catre pediatrii privind modul in care se va legana bebelusul.
Nu de putine ori am vazut in parc parinti care leganau copiii foarte energic (miscarile lor semanand mai mult cu cele de zgaltaire/scuturare, sau pe genunchi) in incercarea de a-i linisti, probabil jenati de privirile trecatorilor. Cu siguranta ce nu stiau, era ca scuturatul sau zgaltaitul produce nou nascutului leziuni la nivelul creierului (fapt dovedit clinic prin studii si cercetari medicale ).
Aceste leziuni pot duce la intarzieri locomotorii, de vorbire sau cognitive. 
Din pacate foarte putini parinti sunt informati de catre medicii pediatri referitor la acest subiect, si recurg deseori la zgaltait, deoarece cand este zgaltait copilul se sperie si se opreste din plans.
Asadar, leganam bebelusul foarte bland, cu miscari lente si domoale, nu vom folosi miscari ample sau energice. Toti bebelusii plang, dar pot fi calmati in alt mod (de obicei contactul direct piele pe piele ajuta, sau daca ii punem la san). Daca nu functioneaza nimic apelati la un neonatolog sau un pediatru.
In plus fata de motivele deja prezentate, adormirea prin leganare nu e un obicei cu care dorim sa se obisnuiasca bebe, pentru ca va incepe sa adoarma din ce in ce mai greu. Multi bebelusi vor incepe sa se trezeasca in momentul in care  ne vom opri din leganat, iar somnul lui va deveni un chin pentru noi.Vom incerca sa il mangaiem pe spate, sa ii vorbim sau cantam in soapta.
 
Stiati ca bebelusul va recunoaste in primele luni de viata dupa miros? Vom vorbi mai mult despre asta in postarile urmatoare.

Bagajul pentru maternitate


Si pentru ca la prima sarcina mi-am facut o lista extrem de lunga si am avut la mine in maternitate 2 plase pline cu lucruri inutile, m-am hotarat sa nu repet gresala (voi fi din nou mamica in luna mai) si sa alcatuiesc o lista exact cu strictul necesar, cu lucrurile care mi-au fost int-adevar utile.
1.      Pentru tine vei avea nevoie de:
-         acte pentru internare,
-         dosarul cu analizele facute in timpul sarcinii,
-         kit anestezie epidurala (daca vi se solicita),
-         kit recoltare celule stem (daca ati optat pentru recoltare),
-         papuci, sosete
-        2-3 camasi de noapte (le recomand pe cele cu buzunar pentru alaptat),
-         servetele umede si antibacteriene,
-        2 pachete cu vata (da, vata nu tampoane, ii ajuta pe medici sa monitorizeze eliminarea lohiilor, e mai ieftina si e din bumbac, in plus toaleta o sa v-o faca asistentele si s-ar putea sa refuze sa va puna tampoane),
-         chiloti unica folosinta (eu am luat de la cora, sunt foarte buni, ii aruncati dupa folosire, sunt usor de imbracat si dezbracat),
-         pasta de dinti, periuta, pieptan
-         gel de dus (puteti sa il folositi pe al lui bebe, nu are rost sa   luati 2, o sa va trebuiasca si pentru el),
-         prosop,
-         deodorant fara miros,
-         apa plata,
-         bani marunti (o sa va trebuiasca pentru asistente in spitalele de stat),
-          o carte si telefonul mobil.
2.      Pentru bebe vei avea nevoie de: (lista am facut-o pentru a fi pregatite si in cazul in care vi-l aduce pe bebe cu voi in camera de spital)
-          3 body-uri,
-          2 pijamalute/costumase intregi,
-          2-3 scutece de bumbac pentru infasat (va dormi pe ele in locul celor primate de la spital),
-          10 buc pampers marimea 1,
-          gel dus bebe, prosop, servetele umede bebe,
-          1 tub mic unguent bephanten,
-          pentru fetite cerceii se duc in a doua zi de la nastere intr-un borcanel cu spirt in care au stat cel putin 24 de ore,
 
-      un costumas gros cu care sa il imbracati la iesirea din spital.
Desigur ca pentru confort voi puteti extinde lista, insa eu am acoperit aici strictul necesar. Un articol interesant pe acesta tema gsiti si aici: www.mamicamea.ro ce trebuie sa contina bagajul pentru maternitate

sâmbătă, 15 februarie 2014

Bebe la baie. Cum se realizeaza toaleta sugarului?


Intrebarile ce imi sunt adresate cel mai frecvent: Cat de des spalam bebelusul? si De cand incepem sa ii facem baita lui bebe?
Bebelusul se spala inca din prima zi de viata, iar pana la varsta de 10-12 luni baia se va face zilnic, fiind esentiala pentru sanatatea si confortul lui. Este de preferat sa facem baia seara, inainte de culcare deoarece bebe va adormi mai repede si va avea un somn mai profund.
Psihologii si expertii in puericultura recomanda ca aceasta activitate sa se realizeze de catre tatic sau impreuna cu acesta. Este recomandat sa existe activitati pe care doar tata le face cu bebe, astfel incat sa se creeze o legatura mai stransa si intre ei.
Pasul 1: pregatim obiectele necesare pentru baie
Asezam salteaua de infasat pe comoda, punem deasupra o paturica absorbanta pentru schimbat scutece (cele mai accesibile sunt Panda sau Dalin). Aceste paturici absorbante le vom aseza sub bebe si cand schimbam pampersul.
Avem la indemana: uleiul pentru bebelusi, termometru pentru apa, prosop, sapun pentru bebelusi (sapunul nivea baby caring cream soap mi-a fost recomandat de dermatolog cand a avut baietelul meu dermatita atopica deoarece nu usuca pielea), sampon bebe, perie pentru par (tot speciala pt bebe, sunt foarte moi), pompa pentru scoaterea mucilor, comprese sterile, ser fiziologic, alcool alb 70 grade sau betadine si baneocin (pentru bebicii carora nu le-a cazut inca buricul) body, pijamaluta.
Pregatim apa. In prima luna de viata, apa de baita va fi fiarta si apoi racita, din luna a doua apa poate fi doar incalzita. De obicei caditele au termometru incorporat ce indica temperatura optima a apei, dar se pot cumpara si separat. Daca nu aveti un termometru, apa se va verifica cu cotul, nu cu palma.
Daca vi se pare prea frig in baie, puteti muta cadita in dormitor. Temperatura din camera trebuie sa fie putin mai mare ca de obicei atunci cand facem baie (se recomanda 25 grade) deoarece bebe va sta mai mult timp dezbracat si va iesi incalzit din apa.
Pasul 2: pregatim bebelusul
Asezam bebelusul pe salteaua de infasat si il dezbracam. Apoi il masam usor prin miscari de relaxare (de sus in jos)  pe spate si membre cu ulei de baie. Masajul cu ulei se va face inainte de baie, deoarece in timpul baii porii pielii se deschid iar daca il facem dupa baie vom astupa porii, astfel ca pielea nu va respira. Masajul ajuta la circulatie.
In timp ce spalati bebelusul nu uitati sa ii sustineti in permanenta capul si gatul. Incepem de la cap spre picioare, spalam parul (nu uitati de fontanela, asa ca nu apasati sau frecati excesiv chiar daca are coji), apoi in spatele urechilor (nu tineti bebelusul cu urechile in apa si nu ii trunati apa in urechi), se va spala doar pavilionul urechilor cu degetele umede, apoi gatul (aveti grija sa spalati si sa clatiti bine intre pliurile pielii, altfel se vor inrosi, irita sau vor face chiar rani pentru ca acolo, fiind formate cute pielea nu respira), la subrat, manutele, (atentie la pliuri), burtica si zona genitala (la fetite din fata in spate), piciorusele (din nou atentie la pliuri), apoi intoarcem bebelusul, spalam spatele si funduletul. Clatim bine peste tot (nu uitati sa clatiti intre pliuri, e mai bine sa clatiti intre pliuri imediat dupa ce ati sapunit, asa nu veti uita).  
Daca nu i-a cazut inca buricul (de obicei cade in 7-10 zile de la nastere) nu il atingeti la baie (nu sapuniti, nu frecati). Nu se intampla nimic daca se stropeste, dar nu trebuie sa se inmoaie, sa nu stea de exmplu cu buricul in apa.
Dupa ce am terminat il invelim in prosop si il asezam pe masuta de infasat. Vom sterge bebelusul prin tamponare, nu prin frecare (pielea lor se irita forte usor), pe cap puteti freca putin cu prosopul, fara sa apasati.
Pasul 3: Ingrijirea buricului
Daca lui bebe nu i-a cazut inca buricul, primul lucru dupa baita este ingrijirea acestuia. Luam o compresa sterila o umezim cu alcool alb de 70 grade (unii doctori recomanda betadina) si tamponam usor buricul. Nu frecam! Daca doctorii v-au recomandat si baneocin, atunci veti pudra putin pe buric direct din recipient (nu din mana voastra). Buricul de regula nu se panseaza, se lase sa respire.
Pasul 4: Imbracam bebelusul: pampers, body si pijamaluta (nu tragem de bebe, tragem doar de hainute)
Pasul 5: Curatarea ochilor, urechilor si nasului
Cu o compresa sterila impaturita si umezita cu ser fiziologic stergem din exteriorul ochiului spre interior (spre nas) o singura data, apoi aruncam compresa. Daca vi se pare ca nu ati sters bine repetati pasii cu alta compresa sterila. Apoi faceti acelasi lucru la celalalt ochi (cu alta compresa sterila). Bebelusii fac foarte usor conjunctivita si de aceea compresa cu care stergem ochiul trebuie sa fie sterila si utilizata la o singura stergere.
Cu o compresa uscata si impaturita, stergem cu un colt pavilionul urechilor. O introducem usor in interior fara sa impingem, doar cat sa atinga urechea, pentru a absorbi apa care a ajuns din gresala acolo. Aruncam compresa, luam alta compresa uscata si repetam procedeul la cealalta ureche.
Turnam 2 picaturi de ser fiziologic in nara stanga a bebelusului apoi astupam cu un deget cealalta nara, strangem pompita si o pozitionam pe nara in care am pus ser, apoi, cand dam drumul pompitei luam simultan si degetul de pe cealalta nara. Avem grija sa scoatem aerul din pompita inainte sa o asezam pe nara lui bebe, altfel tot aerul din pompita ii va intra lui in nas si nu e un sentiment deloc placut. Repetam procedeul pana cand nasucul este curat, apoi curatam la fel si cealalta nara.
Pasul 6 : Periem usor parul cu peria speciala pana ce se usuca.
Baita e gata, ii dam laptic si va face nani imediat ce se va fi saturat.

Toate aceste informatii va pot fi oferite si de catre medicul pediatru pe care l-ati ales. Exista mici diferente de opinii, cum ar fi de exemplu pansarea buricului (unii doctori o recomanda altii nu). Cel mai bine este sa ascultati sfatul medicului dumneavoastra, deoarece el va examina bebelusul si va particulariza toaleta asa incat sa corespunda nevoilor bebelusului vostru.
 
 
 

vineri, 14 februarie 2014

Cum alegem hainele bebelusului?

Stiu ca v-am promis ca in urmatorul articol o sa prezint toaleta bebelusului, insa pana voi finaliza materialul, am hotarat sa abordez un subiect apparent banal: cum alegem hainele bebelusului.
Foarte important pentru confortul bebelusului este ca hainutele care vin in contact direct cu pielea sa fie din bumbac 100%.
Una din greselile cele mai frecvente pe care o fac parintii este alegerea de body-uri cat mai frumos colorate, uitand ca de cele mai multe ori vopselele textile sunt toxice si provoaca uneori reactii alergice si eruptii cutanate. Astfel, cel mai bine este (in primele luni de viata ale copilului) ca hainutele care vin in contact direct cu pielea sa fie albe.
Tot pentru igiena si confortul copilului se recomanda sterilizarea hainutelor prin calcare la temperatura mare (hainutele vor fi calcate pe dos pentru sterilizarea partii care vine in contact cu pielea). Hainutele colorate nu pot fi spalate sau calcate la 90 de grade, un alt motiv pentru care body-urile sa fie simple si albe.
Atunci cand imbracam bebelusul e important sa tragem de hainute, nu de membrele fragile ale nou-nascutului, asa incat acestea trebuie sa fie elastice. Inainte sa cumparati body-uri, pijamale sau bluzite verificati urmatorul lucru: introduceti degetul mare si degetul aratator pe maneca si departati-le. Daca materialul se intinde atunci vom putea scoate din manecuta manuta bebelusului fara a-l trage sau brusca, daca insa materialul este rigid si nu cedeaza (de cele mai multe ori din cauza unor cusaturi sau intarituri), nu achizitionati produsul, oricat de dragalas ar fi, deoarece veti fi dezamagiti.
In primele luni incercati sa cumparati body-uri cu capse in locul celor care se trag pe cap, la fel si la pijamalute capse de sus (de la gat) pana la glezne pe ambele picioare sau macar pe un picior.
Detergentul cu care spalati hainutele nu trebuie sa fie neaparat pentru bebelusi, insa hainutele trebuie clatite foarte bine. Daca bebe are pielea mai sensibila folositi un detergent antialergic.
Si nu uitati: nu tot ce este mai scump este si mai bun! Am avut experiente neplacute si cu unele hainute de la mothercare (iesea culoarea din ele), next (intarituri la maneca). Body-urile de la H&M, Z si Tex baby (carrefour) au fost preferatele mele.
 
In prima luna de viata nu veti avea nevoie de mai mult de 10 body-uri, 6 pijamale si 4 scutece de bumbac (daca vreti sa il infasati).
 
Nu recomand sosetele deoarece stingheresc circulatia periferica a bebelusului.
 
Este bine sa va cumparati de la inceput haine de marimi diferite, pentru primele 3 luni pentru ca in aceasta perioada nu o sa aveti timp de cumparaturi.

Camera bebelusului


In primul rand voi incepe prin a va spune ca in primele 2-3 luni nu veti avea nevoie de o camera a bebelusului, asa ca nu faceti eforturi financiare suplimentare de acum. Singurul lucru care trebuie pus la punct inainte de venirea lui bebe acasa este varuirea camerei, punerea parchetului sau alte modificari ce ar duce la mult praf sau eliberarea de toxine in aer.

Astfel in primele luni bebe va avea nevoie de un patut si o comoda, ce vor fi asezate in camera parintilor.

De ce e bine ca bebelusul sa doarma la inceput cu parintii in camera?

1.      Pentru ca la inceput acesta nu este capabil sa se intoarca de pe o parte pe alta, sau sa isi traga paturica de pe fata. Cei mai multi bebelusi regurgiteaza frecvent si se pot ineca in somn. Dormind in aceeasi camera cu parintii aceste riscuri sunt inlaturate.

2.      Parintii pot sesiza la timp daca bebe face febra in timpul noptii deoarece se va foi mai mult ca de obicei sau va geme, acestia vor putea auzi si orice dificultati respiratorii ar putea avea (initial bebelusii nu stiu sa respire pe gurita, nu isi pot regla temperatura corpului prin transpiratie, toate acestea se dobandesc dupa nastere).

3.      Este mult mai comod si pentru mamici deoarece acestea se vor trezi o data la 3 ore sa ii dea lui bebe sa pape, unii bebelusi sant mai lenesi sau mai micuti si le va mai mult timp sa se sature (cam 15 minute la fiecare san).

Sa vedem cum alegem aceste 2 obiecte. Personal as opta pentru patuturile tip tarc in locul celor din lemn.

Avantaje patut voiaj:
1.      Bebe nu se va lovi la cap chiar daca e agitat, materialul din care e facut patutul fiind moale,

2.      Nu i se vor intepeni piciorusele intre gratii,

3.      Se demonteaza si monteaza usor astfel incat puteti sa il luati cu voi in excursii sau la bunici,

4.      Lateralele fiind din plasa bebe poate vedea in jur, fapt ce il ajuta mult in procesul de invatare.

5.      Pret accesibil (intre 200 si 350 ron gasiti patuturi la kindercraft, bertoni, DHS)

Dezavantaje:

1.      Aspect mai putin placut

2.      Se va ridica in picioare un pic mai greu, neavand de ce sa se tina.

3.      Salteluta de voiaj a patutului e prea subtire, dar puteti folosi o saltea normala din fibra de cocos. (si la patuturile de lemn salteaua se cumpara tot separat)

Avantaje patut lemn:

1.      Bebe se va ridica mai usor in picioare deoarecese va putea tine de gratiile patutului cu manutele

2.      Patutul va arata mai bine in camera copilului

Dezavantaje:

1.      Daca bebe are un somn agitat se va lovi la cap de gratiile patutului, daca ii veti pune protectii bebe nu va putea vedea in jur,

2.      Se va trezi noaptea cand i se vor intepeni piciorusele intre gratii,

3.      Nu poate fi transportat, deci veti avea nevoie si de un pat de voiaj.

Eu am optat initial pentru un patut din lemn cu laterala glisanta, insa curand am fost nevoita sa imi cumpar un patut tarc deorece de la 3 luni baietelul meu cel mare a inceput sa se foiasca in somn si se lovea cu capul de patut. Am incercat si varianta cu aparatorile dar nu au fost bune de nimic, iar cele groase, care l-ar fi ajutat, erau foarte scumpe si trebuiau montate pe toate cele 4 laturi ale patutului astfel incat bebe nu putea privi decat tavanul. Patutul ar trebui sa aiba 2 sau 3 nivele, mai ales daca mama naste prin cezariana.

Sa trecem acum la comoda. Nu recomand sa va cumparati comode special pt bebelusi deoarece sunt mai scumpe decat cele obisnuite. Orice comoda cu sertare si rafruri e buna, trebuie doar sa aiba inaltimea potrivita pentru a nu va apleca cand il schimbati. Puteti sa il schimbati si pe patut daca patutul are ca accesoriu tavita pentru schimbat insa nu va recomand deoarece trebuie sa aveti la indemana mai multe lucruri pentru toaleta bebelusului. Comoda trebuie sa fie suficient de mare, ca sa incapa pe ea o salteluta mare pentru schimbat bebelusii.

Sertarul comodei este util deoarece acolo veti tine obiectele necesare pentru toaleta bebelusului dupa baie: ser fiziologic, alcool alb, perie par, pompa pentru nas, batista bebelusului, forfecuta, comprese sterile etc. Salteluta pentru schimbat este necesara deoarece comoda este tare. In primele 4 luni toate hainutele copilului vor incapea in aceasta comoda.

In camera copilului nu este bine sa aveti covoare deoarece retin praf, in plus, parchetul va fi mult mai usor de curatat(cu un detergent fara miros, eu am folosit bioform) si intretinut decat covoarele, la fel si perdelele: retin praf, iar bebelusii pot face alergii de la praf. Alergiile se pot manifesta cutanat sau respirator (bronsiolite, pneumonii, sau chiar astm in cazuri mai severe). Puteti monta jaluzele exterioare, pentru a-l feri pe bebe de caldura vara.

Asadar sa facem o lista cu obiectele de mobilier si accesoriile care trebuie procurate inainte de venirea acasa a bebelusului si va vor fi necesare in primele luni de viata: patut, saltea pentru patut, 2-3 cearceafuri (e important ca salteaua pe care doarme bebe sa nu fie moale), comoda, salteluta de infasat, 2x sac de dormit sau 2x paturica, cadita de plastic pentru baita si eventual un pozitionator. Veti avea nevoie si de un cantar electronic pentru a-l cantari pe bebe, insa nu e obligatoriu decat daca vreti ca pediatrul sa il consulte la domiciliu, in caz contrar va fi cantarit si masurat la cabinet.
 

Un accesoriu care mie mi s-a parut foarte util a fost pozitionatorul. Il impiedica pe bebe sa se intoarca pe spate in timpul somnului, astfel veti dormi linistite, fara grija ca bebe se va ineca si nu veti auzi. La cadita sa fiti atenti fa finisaje, sa nu aiba portiuni abrazive sau defecte de fabricatie care sa il zgarie pe bebe.

Nu aveti nevoie de: plapuma (risc de sufocare, se va folosi o paturica usoara sau sac de dormit), perna (perna e interzisa bebeluslor datorita riscului de sufocare si al deformarii coloanei vertebrale), implicit lenjerii complete (husa plapuma, husa perna, veti avea nevoie doar de 2-3 cearceafuri, cele mai bune sunt din bumbac cu elastic la colturi), cos de gunoi special pentru pampers (rezervele sunt foarte scumpe!), protectie impermeabila pentru saltea (veti avea nevoie de ea doar cand bebe va invata sa faca la olita).

In postarea urmatoare vom vorbi despre toaleta bebelusului si cum se realizeaza: ingrijirea buricului, curatarea ochilor si nasului, schimbarea pampersului si toate obiectele necesare pentru toaleta.

 

joi, 13 februarie 2014

Vine bebe? Fiti pregatiti!

Pentru inceput, as vrea sa vorbim putin despre ce inseamna sa fim pregatiti pentru venirea pe lume a unui bebelus. Probabil ca financiar v-ati pregatit inca de cand ati aflat ca sunteti insarcinata, insa acest lucru nu este suficient.
Din punctul meu de vedere cheia succesului consta in comunicarea intre parinti. De ce spun asta? Pentru ca am trecut prin toate si mi-am dat seama ca lucrurile ar fi fost mult mai simple daca ar fi existat o atitudine potrivita din partea celor doi parteneri. Am facut multe greseli la primul bebe si as vrea sa invatati din ale mele, sa nu trebuiasca sa va ocupati si de sanatatea familiei voastre pe langa cea a noului nascut.
Stresul o sa fie foarte mare, responsabilitate, presiune. Este foarte important sa stiti sa va relaxati unul pe celalalt, nu sa agravati problemele folosind reprosuri sau cautand vinovatul. Spre exemplu sa presupunem ca bebelusul are diaree. Scopul ambilor parinti ar trebui sa fie sa lucreze impreuna pentru rezolvarea situatiei, ambii parteneri se vor abtine de la discutii inutile de genul: “Tu i-ai sterilizat ultima data biberoanele, esti sigur ca nu le-ai atins? Sau: daca te-ai fi spalat pe maini inainte sa prepari laptele praf nu s-ar fi imbolnavit copilul”. Discutiile de acest gen nu fac decat sa amplifice stresul si sa agraveze situatia, parintii pot deveni usor paranoici privind bacteriile si igiena excesiva, ba chiar se poate ajunge la tensiuni foarte mari intre parteneri, care vor lansa acuzatii grave “omori copilul”,“nu esti o mama buna”, sau “daca era cu mine sigur asta nu s-ar fi intamplat”.
Copilul e bolnav, nimic grav, insa e motiv de panica, ambii parinti ar trebui sa isi canalizeze toata energia spre ingrijirea lui, mai ales ca pentru a se face bine, bebe are nevoie de multa odihna, dragoste si liniste, in niciun caz de stres si agitatie. Partenerii trebuie sa se incurajeze reciproc, sa se imbarbateze unul pe celalalt, cand unul din ei este panicat celalalt ii va spune ca totul va fi bine!
Tatal care se implica de la incaput in cresterea copilului, va tinde sa va neglijeze tocmai in perioada in care veti avea cea mai mare nevoie de el. Nu il condamnati pe tatic, in fond nu vreti un tatic absent la cresterea copilului, bucurati-va ca se implica si faceti-va cunoscuta nevoia de afectiune (si aici nu vorbesc despre sex: imbratisarile si pupicurile prietenoase vor disparea complet in unele cazuri si vor fi inlocuite cu grija si dragostea pt bebe). Trebuie sa fiti intelegatoare si rabdatoare, faceti voi gesturile de tandrete, totul e sa iesiti cu tact din impas, aveti grija insa: multe proaspete mamici au depresii dupa nastere, generate de lipsa de afectiune a partenerului.
Daca nu veti reusi sa evitati scenariul prezentat mai sus, relatia cu partenerul se va schimba foarte mult, in curand nici voi nu veti mai simti nevoia de afectiune decat din partea copilului. Daca sunteti deja aici, va fi foarte greu sa vedeti in partenerul vostru si un iubit, nu doar un tata.
Nu va baricadati cu bebe in casa, nu asa il feriti de bacterii, veti reusi doar sa va izolati de prieteni si familie. Da, o luna probabil o sa stati in casa, insa cu cat veti “iesi in lume” mai repede cu atat va veti adapta mai repede la noul stil de viata. Aveti nevoie de socializare, nu renuntati la toate lucrurile care va plac, luati-l pe bebe cu voi acolo unde este posibil.
O alta problema delicata va fi relatia cu bunicii lui bebe, care vor avea tendinta sa va spuna ca nu procedati corect, doar pentru ca nu cresteti copilul in acelasi fel cum ar fi facut-o ei. Amintiti-le respectuos ca fiecare parinte procedeaza cum crede ca este mai bine pentru copilul lui. Sa nu va surprinda daca atunci cand veti ruga bunicile sa va inapoieze copilul va veti lovi de un refuz categoric. Bunicile au tendinta de a fi posesive cu bebe, sa il monopolizeze, va trebui sa fiti ferme dar in acelasi timp diplomate cand va “revendicati” copilul si sa le corectati cand se vor adresa lui bebe cu “hai la mama”.  Ele nu fac acest lucru intentionat, insa pe langa discomfortul psihic creat mamei, mai tarziu copilul poate fi derutat.
Veti vedea ca venirea unui sufletel pe lume va schimba multe vieti. Spre exemplu cand s-a nascut primul meu baietel, o cunostinta si-a luat inima in dinti si a incheiat in sfarsit o relatie care nu ducea nicaieri. Un alt exemplu e bunica mea, strabunica lui bebe, care nu mai lupta pentru viata ei, parea ca s-a dat batuta, era la pat si depresiva, nu vroia sa mearga sau sa manance, nu vroia sa faca nimic pur si simplu statea in pat si se uita in gol. Dupa ce s-a nascut baietelul meu, intr-o zi m-am trezit cu ea si matusa mea la usa (si stateam la etajul 4 fara lift), apoi a inceput sa vina tot la 2 saptamani, dupa aceea saptamanal. Este adevarat, un sufletel chiar si asa mic poate face minuni, poate salva vieti!
Eu sper sa va fie de folos postarea mea si voi sa va descurcati mai bine ca mine. Stiu,  va intereseaza sfaturile practice, o sa ajungem si acolo, insa uitandu-ma inapoi mi-am dat seama ca gestionarea corecta a relatiilor interpersonale este extrem de importanta pentru durbilitatea si sanatatea familiei! Eu am esuat lamentabil la primul bebe, poate si pentru ca nu am dat acestei chestiuni delicate importanta cuvenita.
In postarile viitoare vom vorbi despre ce aveti nevoie in maternitate, rahianestezie, despre ce produse trebuie sa achizitionati pentru bebe, cum sa alegeti ce e mai bun (nu neaparat ce e mai scump e si mai bun) si despre cum se realizeaza igiena bebelusului.
 
Va multumesc pentru rabdarea si timpul acordat si va mai astept daca v-a placut.