Pagini

sâmbătă, 12 iulie 2014

Transparenta ma omoara

Nu vorbesc despre transparenta in gestionarea fondurilor publice (care ar fi benefica odata ce ar exista), e vorba de transparenta mea, de felul in care mi se inrosesc pana si varful urechilor atunci cand sunt stanjenita, sau felul in care sprancenele mi se arcuiesc fara sa bag de seama atunci cand ceva imi displace, de felul in care imi dau parul dupa ureche atunci cand ma simt stinghera, de tonalitatea vocii sau expresia ochilor, de toate lucruile care ma dau de gol cand incerc sa ma ascund.
Sunt o carte deschisa pentru cei ce stiu sa citeasca, pana si Vlad imi simte si interpreteaza corect starile. De multe ori chiar incearca sa profite de asta si are doar 2 ani si 4 luni. Priceperea imi lipseste cu desavarsire cand vine vorba de mintit, lucru de-a dreptul enervant, mai ales ca o minciuna mica si inocenta te poate salva oricand dintr-o situatie critica.

Evit raspunsurile la intrebari capcana precum: "Imi sta bine cu palaria asta?" sau "Iti place rochia mea cea noua?" "Nu-i asa ca iubitul meu e extraordinar?". Astfel de intrebari nu au decat un singur  raspuns dezirabil: confirmarea. De regula schimb politicos subiectul sau raspund ceva neutru de genul "Tie trebuie sa iti placa" sau "Daca te face fericita, atunci e perfect".

Si mai e ceva, sentimentul acela ca cineva te priveste goala, desi tu esti imbracata cu pantaloni de schii si geaca groasa, il stiti? Ei bine, mi-as dori sa fiu impenetrabila, sa las sa se vada doar atat cat vreau eu, atat cat sa ma simt confortabil, restul sa pot pastra pentru mine.
Cum de mi-a venit in minte subiectul asta? Habar nu am, pur si simplu mi-au luat-o gandurile la sanatoasa si eu repede dupa ele.
Cu timpul am invatat sa citesc oameni, nu e nevoie decat de putina atentie. Fiecare are povestea lui, capitole triste si vesele deopotriva, cu bune si rele, urcusuri si coborasuri. Pe scurt, fiecare are viata lui. Toate povestile sunt frumoase, toate merita ascultate. Deschideti-va urechile, s-ar putea sa va placa.

Un comentariu:

  1. Cred ca te gandesti prea mult, oamenii nu-s atenti prea mult la alti oameni, in mare sunt focusati pe ei. Nici eu nu mint, dar uneori sunt constienta ca un compliment poate salva ziua cuiva, asa ca daca prietena ta are o palarie nasoala, poti sa-i zici ca are o palarie haioasa. Cat despre copiii din dotare, ei ne simt si ne cunosc si la un momet dat sunt oglinda noastra!

    RăspundețiȘtergere