Pagini

duminică, 25 mai 2014

Din nou in forma

Durerile au trecut, spiritele s-au linistit, iar lucrurile si-au reluat cursul firesc in viata noastra.
 
Radu a avut 3 kg la nastere si 48,5 cm, un urias pe langa fratele lui care a avut doar 2500 de grame. E mancacios si papa la san, asta ma bucura enorm. Experienta e total diferita fata de cea traita cu Vlad, sunt relaxata, iar alaptatul la sant imi ofera un lux pe care cu Vlad nu l-am avut niciodata: TIMP, libertatea de a fae un dus fara sa ma grabesc, posibilitatea de a-i acorda atentie si celui mare. Nu mi-am imaginat ca alaptatul la san poate face o diferenta asa mare.
 
(In stanga e Radu, in dreapta Vlad. Pozele de jos sunt facute in maternitate, cele de sus la 3 zile)
 
Cu Vlad, tot timpul meu era ocupat cu spalatul, sterilizatul biberoanelor si prepararea laptelui, atat apucam sa fac (si pe Vlad l-am alaptat in jur de 4 luni, dar fiind mic nu putea si nici nu vroia sa pape de la san, imi lua cel putin 15 minute sa il fac sa accepte sanul si sugea cate o jumatate de ora mai mult in gol, peste o ora jumatate se trezea si cerea papa, din cauza ca nu sugea nici nu prea aveam lapte, a fost ca un cerc vicios, nu prea ne-am descurcat).
 
In fine, Radu termina de mancat in maxim 15 minute si suge eficient, doarme cate 3-4 ore dupa fiecare alaptat si ia constant in greutate. Tura de noapte e lejera, mancam la: 22 apoi la 02 si inca o data la 06, nici nu pot sa spun ca sunt obosita. Il doare burtica, dar nu plange deloc, vineri a implinit 1 saptamana. Sunt foarte relaxata (cu Vlad ma stresam pentru orice) si asta mi-a permis sa ma bucur cu adevarat de bebe, sa il miros si sa ma imbat cu parfumul lui, sa ii ofer necodtionat toata dragostea mea.
 
Vlad l-a primit foarte bine, nu ma asteptam sa reactioneze asa: a fost bland cu fratiorul lui, il pupa, il mangaie, ma intreaba mereu :"Radu ce face?" si ma roaga sa ii arat si lui.
 
Deocamdata nu mi se pare mai greu cu doi, cu orele de somn eram deja obisnuita, e asa de frumos si usor ca as mai face unul!
 
Va las acum, a inceput tura de noapte, o sa revin cu alte postari (mai literare) cat de curand, acum am scris pe fuga, sa pot fura si o gura de somn.
 
Noapte buna!

joi, 15 mai 2014

Fundulet rosu? Uitati de el!

In primul rand scapati de bona sau cresa (dupa caz), glumesc desi, odata cu intoarcerea voastra in campul muncii, e clar ca nimeni nu va avea grija la fel ca voi de funduletul lui bebe si va fi mai des rosu. Pentru bone de obcei e un aspect neglijabil si abordarea majoritara: "E doar un fundulet rosu". Bine, bine, dar e funduletul copilului meu si daca se poate altfel, de ce sa fie rosu? Mai ales cand stii ce si cum sa faci ca sa previi asta.
 
Baietelul meu are pielea mai sensibila si i se inroseste funduletul imediat, in timp am invatat cum sa fac sa nu mai aiba deloc funduletul rosu. Iata cateva trucuri personale:
 
1. Nu folositi servetele umede!! Indiferent daca scrie pe ele ca sunt pentru bebelusi, sau ca sunt sensitive, servetelele umede irita cel mai tare pielea bebelusului. Folositi-le doar atunci cand nu aveti de ales (de ex: la un drum mai lung cu masina) 
 
2. Schimbati pampers-ul o data la 2-3 ore si spalati-l pe bebe cu apa dupa fiecare schimbare (intervalul poate fi mai scurt daca e necesar, depinde de bebe). Schimbati-l pe bebe cat mai curand dupa ce a avut scaun.
 
3. Nu faceti exces de sapun. Este suficient daca il spalati pe bebe cu sapun doar atunci cand face caca (daca face o singura data pe zi, e suficient daca il spalati cu sapun de 2 ori pe zi). Excesul de sapun poate irita pielea.
 
4. Lasati pielea sa respire cat mai mult. Asezati-l pe bebe in fiecare zi pe o paturica de infasat si lasati-l putin in funduletul gol. 
 
5. Verificati mereu funduletul (asezati-l pe spate si ridcati-i piciorusele asa incat sa aiba genunchii putin indoiti), daca observati ca incepe sa se inrosasca aplicati cicaplast crema (e scump, dar nu va fi nevoie sa il dati decat o data la 2-3 zile daca nu a apucat sa se inrosasca tare, in plus e si foarte bun, atentie insa ca exista 2 feluri de cicaplast, balsamul cu B5 nu e bun, asa ca cereti crema la farmacie, specificati ca nu vreti balsam si uitati-va sa nu scrie B5 pe cutie. Eu am patit-o si imi tot spuneau farmacistele ca nu exista decat balsamul, doar doar oi cumpara). Pe noi bephanten nu ne-a ajutat prea mult.
 
Incercati sa il invatati cat mai repede la olita, odata cu pampersul va disparea si funduletul rosu. De cand am inceput sa respectam cele 5 puncte de mai sus nu am mai avut deloc funduletul rosu, sper sa fie de folos petru toata lumea :)


P.S. a mai ramas o zi si un pic pana la venirea lui Radu pe lume (de vineri vor fi 4 membri in familia noastra)

vineri, 9 mai 2014

Ce crema de protectie solara folositi pentru copiii vostri si cu ce factor?

Astazi am fost sa imi ridic concediul medical si intamplarea face ca doctorita de familie are cabinetul langa mall, evident am intrat si foarte previzbil: nu m-am putut abtine si am cumparat palariute de soare, ca doar vine vara si slip de baie pentru Vladut, v-am spus ca vreau sa il trimit la mare cu tati anul asta, chiar daca eu si fratiorul nu o sa putem merge. In plus, nu am rezistat nici unei camasute cu papion, tot pentru Vladut, consolandu-ma apoi cu idea ca i-ar fi trebuit oricum pentru botezul lui Radu.
 
Toate mi s-au parut foarte scumpe, dar cum nu prea reusesc sa pun in aplicare principiul "omul gospodar isi face vara sanie si iarna car", am suportat consecintele si am renuntat la un Grande Caramel Macchiato cu frisca, decofeinizat si o tarta cu lamaie de la Starbuks (pe care le aveam incluse in programul de azi).
 
Si daca tot ne pregatim pana la capat, am zis sa ii cumpar si o crema de plaja. M-am tot invartit printre rafturi si din cauza ofertei variate, dupa o jumatate de ora de citit etichete am plecat cu mana goala si hotarata sa o caut pe cea de anul trecut, in speranta ca nu a expirat.
 
Vara trecuta am fost foarte multumita de crema, Vladut nu s-a ars deloc si nici nu a trebuit sa il dau de prea multe ori. Nu prea sta la uns, nu ii place, dar am luat o crema tip spray de la Nivea (era la reducere cand am luat-o si am dat pe ea atunci vreo 20 de lei, acum am vazut-o pe raft cu 40 si de asta m-am hotarat sa o caut pe cea veche) si ii placea senzatia de pulverizare, cred ca il racorea putin, asa ca ma lasa sa il dau. Crema are factor de protetie 50 si e rezistenta la apa (si spre surprinderea mea, chiar a fost), il dadeam cu ea doar de 2 ori pe zi (dimineata si dupa-masa cand mergeam la plaja).
 
Mamicile din grupul meu de facebook vorbeau despre crema de plaja si spuneau ca pediatrii le-au recomandat spf 30. Noua pediatra ne-a spus ca pana la 2 ani sa folosim 50 apoi 30, sau daca e mai mare sa folosim totusi 50 daca e prima data cand merge la mare, apoi in anii urmatori putem incerca 30.
 
Cremele cele mai recomandate de mamici au fost: Anthelios dermopediatric (mie asta mi s-a parut foarte scumpa - in jur de 65-70 de lei (mie nu mi se pare ca merita sa dai pe o crema de plaja mai mult de 30 de lei), mai ales ca o folosim doar 2 saptamani zi de zi, in rest sporadic), crema de la Nivea de care v-am spus, Bioderma cu spf 50+ si Avene cu spf 50.
 
Voi ce creme de plaja folositi si cu ce factor de protectie? Daca se poate si un pret aproximativ, v-as fi recunoscatoare.

Tic, tac! A inceput numaratoarea inversa

Tic, tac! Incerc sa ma scutur de oboseala, sa ma transform precum calul lui Harap Alb dintr-o "rapciuga de cal grebanos, durupos si slab" (numai ca slaba nu-s:))) ), in cel mai viguros si frumos armasar din herghelie, e o necesitate.
 
Desi dorm din ce in ce mai mult, viata asta mica de 2900 de grame, ce sta da iasa din gaoace, impreuna cu fatiorul mai mare, ma sleiesc de puteri. Incerc sa imi incarc bateriile, insa niciunul din trucurile mele obisnuite nu isi mai face efectul.
 
Mai am o saptamana sa imi adun puterile, o saptamana de liniste si somn, o saptamana pe care sa o storc de viata ca un vampir, sa sorb odihna pana la ultimul strop.
 
Orice sugestie privind metode de relaxare si revigorare ete binevenita :)
 
Piticul meu infloreste, in timp ce eu ma ofilesc incet, ufff, daca m-ar uda si pe mine cineva, as imboboci din nou. O sa vina si vremea mea, o sa ma stropeasca iar ploaia (in vreo 2-3 ani) si atunci sa vedeti cu ce radacni si tulpina o sa ma mandresc.
 
O perioada o sa fiu doar mama si nimic altceva, o merit si oricum nu o sa mai am energie de irosit cu alte activitati, o sa respir doar pentru copiii mei si sper ca din cand in cand sa imi mai arunce cineva cate o bula de oxigen.
 
Nu imi dau seama daca sunt nerabdatoare pentru bucuria ce ne va umple sufletele tuturor, sau imi doresc sa mai aman putin momentul ca sa imi trag rasuflarea, e un sentiment ciudat, o mixtura de ambele.
 
Astazi am fost la ultima ecografie, Radu (caci asa o sa il cheme pe fratiorul lui Vladut) are 2900 de grame (mai mult cu 400 de grame decat fratele lui). Sunt bucuroasa si avand o greutate mai mare, sper sa nu i se taie rasuflarea, sau sa se invineteasca de fiecare data cand plange, asa cum facea Vladut. Tot ce imi doresc e sa fie sanatos si mancacios!
 
A inceput numaratoarea inversa, au mai ramas 7 zile pana cand viata ce a crescut in mine ma va parasi, pentru a ma imbratisa. Abia astept sa il aud si sa il tin la piept, asa incat sa simta toata caldura si dragostea mea!
 
Te astept dragul meu! Te astepta si tati si fratiorul tau! Hai cu noi acasa!
 

joi, 8 mai 2014

De ce sa mai cumpar jucarii cand avem: scoici, melci si castane?

Copiii pot fi fascinati de orice: privesc, analizeaza, testeaza, descopera si invata. Il urmaream ieri pe Vladut cum sorbea din priviri un melc. Intai i-a studiat exteriorul pana cand s-a simtit confortabil sa il atinga cu un bat, apoi s-a asigurat cu batul ca nu e periculos si l-a atins timid cu degetelul. In manuta avea un termos (geanta lui de cumaraturi) cu un continut modest: 3 castane, cateva scoici pe care le-am cules impreuna de la mare vara trecuta, o pietricica si cateva corcoduse (a.k.a. zarzare).

Doua miscari rapide au fost suficiente si joaca a inceput. Continutul gentutei s-a imprastiat zornaind in jurul melcului si personajele au prins viata. Melcul mergea la cumparaturi, insa spre surprinderea lui, a intampinat cateva obstacole: intai a trebuit sa escaladeze piatra, apoi l-au incercuit scoicile, castanele s-au rostogolit amenintatoare spre el, dar melcul nostru curajos si perseverent a ajuns la destinatie si a fost premiat cu corcoduse.
 
Evident ca l-am ajutat putin la crearea scenariului, insa privindu-l mi-am dat seama ca nu ne-am jucat asa frumos cu niciuna din jucariile lui. Cata bucurie puteau sa ii ofere un melc si cateva obiecte lipsite de viata, maruntisuri ale naturii. Avem oare nevoie de jucarii? Si mai mult, se justifica efortul meu de a-l invata sa numere, formele geometrice, culorile sau literele? Oare nu are toata viata la dispozitie sa invete? De ce ma grabesc? Pentru ca fetita vecinilor de la etajul 1 stie 5 poezii, iar baiatul de peste strada numara singur pana la zece fara sa stie de ce? Sau pentru ca pur si simplu "asa se face"?
 
Mi-am dat seama ca el invata singur, in fiecare zi, lucruri mult mai importante decat poeziile si cifrele mele. Cat de frumoase erau castanele, piatra, scoicile si corcodusele, cat de naturale si placute gesturile lui, sa nu mai vorbim de faptul ca nici nu mai tin minte cand a fost ultima oara cand am privit cu atentie un melc, cand am tinut unul in palma. Noi adultii suntem jalnici, se intampla atatea lucruri in jurul nostru si nu avem ochi pentru ele, numai cei mici le observa, sunt atenti la tot ce ii inconjoara, la miracolul vietii, pentru ei conteaza!
 
Cand a fost ultima oara cand am privit cerul? Atunci cand mi-a aratat Vladut luna ziua in amiaza mare. Cand am cules o papadie? Atunci cand m-a rugat Vladut sa ii ofer una. Cand am mancat ultima oara corcoduse? Atunci cand Vladut m-a intrebat ce sunt si daca pisica le mananca. Nu tin minte cand am facut toate lucrurile astea inainte sa mi le fi cerut Vladut, cand m-am oprit? Si de ce? Copiii traiesc in adevaratul sens al cuvantului, gusta viata, traiesc prin toate cele 5 simturi.
 
Noi, adultii vedem si cu toate astea mai mult bajbaim, auzim dar nu ascultam, mancam dar nu gustam, mirosim fara sa ne emotionam, atingem fara sa simtim, in realitte copiii sunt cei care ne invata sa traim.
 
Daca stau bine sa ma gandesc, in afara de faptul ca am mici satisfactii rautacioase cand calca tati pe cate o jucarie (dupa o cearta mica), nu le mai gasesc utilitatea. Nu Vlad are nevoie de ele, ci noi. Noi adultii suntem dependenti de jucarii.

miercuri, 7 mai 2014

Plata recurenta online la Salvati Copiii

Acum cateva luni, cand a trebuit sa stau in pat din cauza colului deschis de 2 cm (eram in saptamana 24), vedeam la televizor sau pe net, tot felul de cazuri mai putin fericite cu copii bolnaviori, dar foarte putine aveau si posibilitatea de a plati online. Cele mai multe ofereau doar posibilitatea transferului in cont bancar.
 
M-am tot gandit: traim intr-o epoca in care ne platim facturile pe internet, facem cumparaturile pe internet, toata lumea stie asta, atunci de ce nu au adaugat si o modalitate de plata online? Se pierd foarte multi bani din cauza asta, bani pretiosi pentru micutii la care ar fi trebuit sa ajunga. Poate din lipsa timpului, sau din cauza lipsei de mobilitate, nu poti ajunge la banca, sau poate din comoditate (una e sa trebuiasca sa notezi datele contului, apoi sa intri in contul tau de internet banking si sa faci plata, asta presupunand ca aveti internet banking - eu nu am - si alta e sa dai un singur click si sa completezi doar datele cardului, cele ale contului si posesorului fiind gata completate).
 
Au fost multe cazuri pentru care as fi donat, asa ca am cautat o organizatie/asociatie pe care sa o sustin in mod regulat. Cel mai mult mi-au placut campaniile celor de la Salvati Copiii. De ce? Pentru ca am inteles ce presupun, pentru ca mi s-au parut cele mai transparente adica ofera informatii despre ce isi propun sa faca si o evaluare a rezultatelor: ce, cum si cat au reusit sa faca din ce si-au propus.
 
 
Mi-a placut si imi place foarte mult campania pentru reducerea mortalitatii infantile, constand in dotarea maternitatilor cu incubatoare, dar nu numai.
 
In fine, m-am decis asupra lor si pana la urma am gasit si solutia ideala pentru problema mea. Cu doar cateva click-uri am ales sa donez timp de un an in fiecare luna o anumita suma. Suma minima pe care o puteti dona lunar este de 10 lei. Ideea e ca am nevoie doar de un card, pot renunta oricand, iar plata se face automat in fiecare luna, fara internet banking si fara a fi nevoie sa mai fac nimic (am completat o singura data un formular), in plus, primesc pe mail informatii referitoare la fiecare plata efectuata si informatii  destul de detaliate referitoare la rezultatele campaniilor.

Am scris articolul pentru toti cei care ar vrea sa doneze si din comoditate nu o fac. Am gasit pentru noi (da, pentru noi, pentru ca in categoria asta ma includ si eu) o solute: platile cu cardul online recurente.

marți, 6 mai 2014

Incepatori la pasta de modelat (plastilina)

Initierea in arta: pasta modelatoare episodul unu (e vorba de plastilina, dar asa cum portocaliul mai nou e orange, stewardesa a devenit insotitoare de bord, iar secretara assistant manager, tot asa si plastelina a devenit pasta modelatoare). Oricum s-ar numi, noua ne place :) Oare punem prea mare pret pe titulatura?

Dupa ce am testat acuarelele, din motive lesne de inteles, am revenit la plastilina. Desi initial Vladut nu dorea sa puna manuta, spunea ca este scarbos, l-am incurajat si acum il pun sa bage degetelele in ea sa faca "cuib" la pasarele, sa puna singur oua in cuib, mere in pomi, ochii animalelor, sa faca bilute si cerculete si asta il incanta.

Cu alte cuvinte: "mami: peste", "mami: tort", "mami facem cuib la pasarele" si mami se conformeaza si modeleaza. Nu am renuntat de tot la acuarele, doar ca le folosim mai rar (cateodata nu imi vine usor sa le curat).
 
Prima oara a spus cuvantul "scarbos" cand i-am adus melc si l-am invatat sa puna manuta sa vada cu intra inapoi in cochilie, pe asta am inteles-o, cu plastelina nu prea, pentru ca mai si miroase a martipan, initial imi era teama sa nu fie tentat sa o manance, dar nu a fost. Cand mai facem torturi, prajituri, paine, sau alte produse comestibile din plastilina ne prefacem amandoi ca le mancam. Le taiem, le punem pe farfurie, dar a inteles  ca nu e mancare adevarata (de vreo 2 ori a uitat si a dat sa bage in gurita, dar cum a atins plastilina cu limba, gustul i-a amintit ca nu se mananca (apoi si eu), nu a fost nevoie sa insist, sau sa i-o scot eu din gurita).
 

 
Initial nu prea stiam ce sa fac cu ea si ieseau niste chestii, sa le spunem abstracte, dar dupa cateva "sedinte" ideile au inceput sa vina, am capatat dexteritate si pot sa fac lucruri care seamana cat de cat a ceva (pesti, barci, pasarele, torturi, paste, paine, palarii etc.). Inca suntem la capitolul incepatori, sper sa trecem si la mici scenarii in curand. As vrea sa faca si el propriile creatii si sa imi spuna ce reprezinta, asa cum face cand scrie sau deseneaza, dar presupun ca e inca prea devreme.
 
Nu o fac pe victima, m-ati prins, imi place sa ma joc cu plastilina (de fapt, cred ca imi place sa ma joc cu orice jucarie a lui Vladut), mai ales ca pe vremea mea plastilina se faramita, o frecam jumatate de ora sa se inmoaie si mirosea si a picioare nespalate :)).
 
 
In poze sunt creatiile noastre, nu folosim mai mult de 3-4 culori deoarece se intaresc repede si deschidem maxim 4 odata. Apropo de asta, mi-ati putea recomanda si mie o plastilina care se intareste mai greu? Nu de alta, dar deja ne costa mai mult decat as dori sa aloc acestui produs :)) Formele le pastram, evident, dar tot mi se pare  cam costisitor inlocuitul pastei.

luni, 5 mai 2014

Singur in camera - episodul 2

Asa cum am promis iata ca revin cu vesti despre acomodarea lui Vladut in camera cea noua, alt pat si alta saltea. Dupa cateva peripetii cu salteaua, pe care nu are rost sa le mai povestesc si din cauza carora am fost nevoiti sa intrerupem procesul de tranzitie, avem in sfarsit o camera completa si functionala si placerea sa va anuntam ca am incheiat aceasta etapa cu succes.
 
De 2 saptamani Vladut doarme singur in camera, iar dimineata, cand se trezeste vine razand la noi in camera. E o adevarata placere ca primul lucru pe care il vezi dimineata sa fie zambetul puiului tau. O dimineata perfecta ne incarca bateriile in fiecare zi. Mai avem inca de lucrat la partea cu adormitul. Dormim singuri insa nu adormim singuri.
 
In primele 2-3 nopti nu am dormit nici noi nici el prea bine, ma tot striga noaptea (fara sa viseze urat, de faza asta am scapat) doar ca sa verifice daca sunt acolo, in apropiere, gata sa ii vin in ajutor. Mergeam la el de fiecare data si ii raspundeam, dar el dormea la loc (Ma striga ii raspundeam si se culca). Am citit cate ceva despre asta, specialistii numesc asta semnalizare, un fel de "just checking".
In primele 2 nopti facea asta din ora in ora (daca nu ii raspundeam incepea sa planga si se trezea), in a treia noapte a semnalizat de vreo 3-4 ori. Acum mai semnalizeaza o data, maxim de 2 ori, insa nu in fiecare noapte.
 
Trecem in schimb printr-o perioada in care nu vrea sa mearga la nani, nu reusesc sa il culc seara mai repede de 22:30 si doarme pana dimineata la ora 9. Nu face scandal, e de accord sa mearga la nani, dar cand ajunge in  pat se foieste pe toate partile, apoi imi spune: "Nu e bine, mami" si incepe sa isi aranjeze perna, parca nu isi gaseste pozitia (probabil din cauza ca a renuntat la secretul lui de dormit: suptul unui body).
 
Cum am scapat de suptul de body-uri? Noroc choir! Intr-o seara s-a inecat cu body-ul sau cu saliva, cand l-a luat tati in brate sa il puna in pat si a vomat. Atunci i-am explicat ca de la body I s-a intamplat asta, mi l-a mai cerut in serile urmatoare, i l-am dat, dar renunta singur la el cand ii aminteam ce a patit, pana cand nu mi l-a mai cerut deloc.

Ma bucur ca am incheiat etapa asta inainte sa se nasca Radu, sunt programata pe 16 mai pentru cezariana, nu prea ma grabesc, avand in vedere ca stiu deja ce ma asteapta :)) O sa pot raspunde si eu intrebarii care le roade pe toate mamicile cu un singur copil: E mai greu cu 2 copii?

O sa va povestesc cam cat de greu mi-a fost mie, insa probabil o saptamana sau doua nu o sa mai scriu pe blog, va fi perioada de acomodare cu noul program de somn, sau mai bine zis, cu lipsa lui.
 

vineri, 2 mai 2014

Regimul alimentar in diareea sugarilor - retete

Bebe are diaree (stiu, un scenariu nefericit, dar se poate intampla), de cele mai multe ori episoadele diareice virale sau din cauza alimentara se pot remedia doar cu regim alimentar si probiotice, de altfel, chiar si in cazurile de infectii bacteriene sau parazitare, pe langa tratamentul indicat de medicul pediatru, bebe va trebui sa tina regim o perioada.
 
Daca bebe e foarte mic, intreruperea alimentatiei cu lapte este exclusa, asa ca singurele alimente care i se pot da (pe langa lapte) sunt: ceaiul de menta, apa de orez si supa de morcovi. Nu inlocuiti laptele cu unul delactozat sau hidrolizat decat la recomandarea medicului. Puteti incerca in schimb Humana HN (doar partial delactozat pentru o digestie usoara, contine fibre de banane, pentru baietelul meu a facut minuni) cate un pic inainte de masa la san (nu intrerupeti alaptarea!).
 
De asemenea e bine de stiut ca mamele care alapteaza trebuie sa tina si ele regim, sau macar sa nu consume alimente cu efecte laxative. Ceaiurile pentru sporirea lactatiei sunt laxative, la fel si pastilele(ex: Galafor).
 
Apa de orez - pentru sugari mai mici de 3 luni

Se spala bine 30 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul incepe sa infloreasca. Se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara prin sita sau tifon. Boabele de orez se arunca. Penrtu apa de orez slaba se va completa cu apa fiarta pana la volumul initial (1 litru),

De curand am vazut pe internet retete ce contin zahar. Este de preferat sa nu indulciti apa de orez, zaharul poate provoaca diaree! Daca chiar trebuie sa o indulciti atinci folositi zaharina nu zahar.

Daca lui bebe nu ii place, puteti sa va mulgeti si sa o amestecati cu lapte de san, sau daca il alimentati artificial puteti prepara laptele praf cu apa de orez in loc de apa simpla.

Se poate pastra la frigider 24h.


Mucilagiu de orez - pentru sugari mai mari de 3 luni

Se spala bine 40-60 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul se terciuieste. Dupa fierbere se paseaza orezul de 2 ori prin sita si se amesteca cu apa ce a ramas dupa fierbere.

Am aceleasi observatii referitoare la zahar ca la apa de orez.

Se poate pastra la frigider 24h.


Supa de morcovi Concentratie 30% - pentru sugarii sub 3 luni

Se iau 300 g de morcovi se curate bine (pentru a fierbe mai usor se taie rondele) se pun la fiert in 1 litru de apa, se lasa si se fierb bine la foc mic, pana cand morcovii pot fi pasati prin sita. Este de preferat sa nu adaugati apa in timpul fierberii. La final morcovii se paseaza prin sita si se amesteca cu apa in care au fiert, apoi adaugati apa fiarta pentru a completa pana la cantitatea initiala (1L).

In maxim 36 de ore va aparea asa-zisul scaun de morcovi (adica scaunul solid), acest lucru previne deshidratarea si ajuta la reglarea tranzitului. Supa de morcovi nu este recomandata pe perioade mai lungi de 1 saptamana, pentru prelungirea perioadei cereti sfatul medicului pediatru.

Se poate pastra la frigider 24 h.

Supa de morcovi Concentratie 50% - pentru sugarii peste 3 luni

Procedeul este acelasi ca la supa de morcovi de concentratie 30%, singura diferenta fiind cantitatea de morcovi: 500g la 1 litru apa.

Se poate pastra la frigider 24 h.


Orez pasat cu branza de vaci si mar copt - pentru bebelusi de la 5-6 luni

Pentru o portie de 200 grame sunt necesare: 100 g orez fiert in apa si pasat prin strecurtoare, 50 g branza proaspata de vaci, un mar copt la cuptor (intepati in prealabil  marul cu o furculita sau cu cutitul pentru a nu va exploda in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Puteti incerca si fara mar (daca bebe mananca) marul e pentru gust si are si el efect constipaiv (150g de orezi si 50 g branzica).

Sau putei incerca doar orez cu mar, fara branzica (daca lui bebe nu ii place branzica, sau daca nu are voie lactate: 130g orez + un mar copt)


Orez pasat cu branza de vaci si banana coapta - pentru bebelusi de la 6-7 luni.

100 g orez fiert pasatprin sita, 50 g branzica de vaci si 1/2 banana coapta (se curata de coaja si se pune in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Se poate si fara branzica (130 g orez + 1/2 banana coapta)

Pe period cat bebe are diaree, din categoria fructe sunt recomandate merele si bananele, dar nu crude, numai coapte.

Ah, era sa uit, pe perioada cat bebe are diaree, nu e bine sa introducem alimente noi, asa ca, daca nu ati incercat banana pana acum, mai bine ramaneti la reteta cu mar copt.

Carnita fiarta de pui cu morcov si orez - incepand cu 7-8 luni

Aveti nevoie de 50g (aprox 1 pulpa inferioara dezosata) de pulpa de pui fiarta separat cel putin 1 ora, 80 g orez fiert, 70 g morcov fiert. Se amesteca si se dau la blender (ca sa va fie mai usor taiati carnea de pui bucatele inainte sa o dati la blender). Apa in care au fiert fiecare se arunca.

Daca bebe e mofturos si nu ii plaae, incercati sa adaugati si mar copt.


Puteti mari cantitatile daca aveti un bebe mancacios, toate retetele le-am folosit cu success la baietelul meu mofturos (nu le manca cu mare placere, dar le manca) pofta buna si sanatate multa!